Iris pierdut
Mitocondric gândul ce îl poartă către lumină, e pas pierdut printre nori - e sfâșietorul glas ce nu a rostit CUVÂNTUL. Aripa lui(ei) frântă curgătoare peste Styx s-a prelins infinită în
Penitență
Un gând integrală triplă din timp, un val imens sărat, haotic și distant = țipătul peștilor eșuați în estuar... Alegorie
Priveghi
atemporal, miliarde de molecule de sfințenie se coagulează incerte în Matricea ultimă, a eternității. rigide, pastile de lumină uriașă se unesc infinite in Mișcarea albastră a iubirii.
Acerb
Rupt și sfâșiat carsticul gând de libertate luptă în plasma imensă din mintea obosită de adolescență târzie a bătrânilor din noi.
Acalmie
Peste liniaritatea crescândă a valurilor plutește nestăvilită, liniștea cumplită din țipătul pescărușilor morți. Doar superficilitate debordanță...
Abis
În ceața smulsă strâmb din drumul norilor zace imobilă ascuțimea adâncurilor. Peste răceala din umbrele celor duși cade retorica mercenarilor ascunși.
În...mine
Acolo unde sufletul nu-și mai zărește rădăcina firavă acolo când materia se fragmentează în particule esențiale de iubire acolo cum mintea zăbovește asupra nimicului, rarefiat până în
