Filimon Ana Maria

de Filimon Ana Maria [Filimyana ]

2009-01-13 | |




Fantasma ….

Incerc …
sa nu mai simt.
Incerc sa uit,
dar mintea si inima mi-au fost stapunse adanc …
de un fior,
dulce si amar fior.
Nastrusnica idée imi trecuse prin minte,
controlez, incerc, ingaduie-mi sa simt.
Lume multa, vorbe, fel de fel …
snobi, laudarosi, cinstiti, saraci,
simpli oameni … si eu …
prinsa in farmec, de cel altfel .
Rationala, mai putin, sentimente haotice
incerc, a le stapani.
Ma incredintez, intru totul, lui …
fior dulce si amar.
Ador, urasc, plang, zambesc, tip, soptesc …
iubesc …
o fantasma …


Si eu m-am refugiat in poezie cand m-am simtit singura!Scriu exact ceea ce simt, insa intr-un mod optimist. Cineva mi-a spus odata ca este frumos sa te indragostesti, trebuie sa zic ca nu este asa, este dureros... Poeziile tale mi-au adus aminte intr-o oarecare masura de poeziile lui Bacovia. Intunecimea predomina, insa tu vezi soarele, pentru dansul era mereu toamna.