Poezie
La mine-n soapta
1 min lectură·
Mediu
Afară atârnă cadavrele vii
Cu ochii de lut și inima scoasă,
Iar vântul cutreieră cavo\'r\'le gri
\'Nsetate de sânge, durerea m-apasă
Și ochii-mi sunt negri de sinistru si trist
Iar sufletu-mi fierbe-n speranța de-a fi,
De-a fi doar un vis.
Dar moartea e caldă și-aproape și-mi spune
Că soarele negru apune.
Sunt singur...nici demonii nu îmi mai șoptesc.
012780
0
2009-01-13 | |
Fantasma ….
Incerc …
sa nu mai simt.
Incerc sa uit,
dar mintea si inima mi-au fost stapunse adanc …
de un fior,
dulce si amar fior.
Nastrusnica idée imi trecuse prin minte,
controlez, incerc, ingaduie-mi sa simt.
Lume multa, vorbe, fel de fel …
snobi, laudarosi, cinstiti, saraci,
simpli oameni … si eu …
prinsa in farmec, de cel altfel .
Rationala, mai putin, sentimente haotice
incerc, a le stapani.
Ma incredintez, intru totul, lui …
fior dulce si amar.
Ador, urasc, plang, zambesc, tip, soptesc …
iubesc …
o fantasma …
Si eu m-am refugiat in poezie cand m-am simtit singura!Scriu exact ceea ce simt, insa intr-un mod optimist. Cineva mi-a spus odata ca este frumos sa te indragostesti, trebuie sa zic ca nu este asa, este dureros... Poeziile tale mi-au adus aminte intr-o oarecare masura de poeziile lui Bacovia. Intunecimea predomina, insa tu vezi soarele, pentru dansul era mereu toamna.