Scârba..
Scârba este acea stare de natură fizică și psihică, ce smulge din tine miezul dulce al armoniei, al nevoii de a respira, al curiozității de a privi, al mobilității membrelor; este starea
Pe străzi înguste, mânjite-n linii verzi-gălbui
Ce se preling și cad fără de cuget,
Cu pași grăbiți, ținându-vă de-un deget
Fugiți mereu... de parc-ați fi ai nimănui
Ați căutat zadarnic drumul
Nu întreba cine sunt
Noiembrie..mohorât si lipsit de vitalitate. Trecuse vara cu tot cu mirosul de iarba, sunetul acelor nopți trezite de greieri insistenți si spectacolele in aer liber, care
Sunt copil
Și alerg desculț prin tine și prin voi,
Prin soare și prin ploi
Din curcubeu în curcubeu
Doar prin universul meu..
Ia-mă-n universul tău
Haide, mi-aș dori,știi bine
Să cunosc un
Zoom in
Undeva-n Ceahlau, cand gigantii dorm
In obiectivul tau e inca neliniste..
Lentila-a surprins un tremur diform
De umbre, figuri, amintiri si dor
Ai declansat?! E ultima pozitie
Să desparți un rau în două,
N-ai decat, dar afla ca
Matca lui plina de roua
E un cuib de strasnic dor
Ce agoniseste stropi
Dar si limpezimi ce mor
Sa topesti o stea de gheata
O sa-ti
