fhryj hj

m-a amuzat parodia ta... frumos

dar nu pot intelege ceva, cum vine asta \'mute de bete\'? om beat tacut n-am vazut in viata mea!
:P

iti va placea sa torni picaturi de otrava
intr-o inima trista, bolnava?
cand treci in juru-ti adie avantul
avantul tau trezeste gandul
daca rochia te-ar fi acoperit toata
intr-o zi ea ar fi fost sfasiata
genunchii raniti in visul alergarii oarbe
cu ochi aprinsi-dintr-o privire ii voi soarbe
iti va placea sa prinzi lumina care cade?
iti va placea sa privesti focul care arde?
sarutul tau fugar se va topi pe buzele mele
si-ti vor parea atat de straine si ele
ingrijorarea ta e poate un instinct
te vad mazgalind acel semn distinct...

privirile se inoada cand suntem prinsi in spatii inchise
dar in lumea de afara te urasc caci demolezi vise


oare ti-am raspuns in locul lui???

Nu stiam de Pink Floyd... dar intr-o zi am luat din retea filmul \'Pink Floyd The Wall\'

din film se intelege, pe langa trimiterile clare la zidul berlinului, ca este vorba de un zid pe care artistul il construieste in jurul lui, diferenta dintre imagine si om. va recomand filmul... e ca o halucinatie artistica

poezia si unele comentarii mi-au amintit de un \'banc\' in care Dumnezeu ii promitea lui adam sa-i creeze partenera perfecta in schimbul careia el trebuia sa renunte la un ochi, mana dreapta si piciorul stang... replica lui era: \'asa mult Doamne... cu o coasta ce poti sa faci?\'
... si Dumnezeu a creat femeia

deci draga valeriu... o coasta nu insemana \'mijloc\' in sensul de egalitate... nu stiu daca erau versurile tale dar ar trebui sa le reconsideri

iar tie Lory, felicitari! - ai comis-o din nou
cineva spunea ca nu-i place poezia [ca tehnica, sau ma rog... nu ma pricep si nici nu pretind] dar toata poezia a fost construita ca tu sa-ti poti exprima o idee, acele ultime doua versuri. eu unul nu sunt adeptul reconstruirii unei poezii pana cand \'suna cum trebuie\' dar isi pierde din mesaj, nu mai are suflet.

filozofia incearca in fel si chip sa explice viata... insa, in viziunea mea cel putin, nimeni nu poate explica viata mai bine decat este ea \'conturata\' in mintea unei femei... acolo unde rationalul devine irational. poate de-aia ne doare coasta...

de ce ai atatia admiratori la poezia asta... sa fie oare pentru ca multe fete nu au inteles-o??? sau pentru ca ele nu se vad asa??? dar in fond care este procentul de fete din site?

acum stiu de ce imi plac poeziile tale... ma fac sa gandesc
:P

\'Aș vrea să fiu în berea ta amară,
aș vrea să fiu eu blonda ta diseară,
Din sticlă sau din halbă să mă bei...\'
insa ramai cu berea daca asta vrei

adunand pe masa sticle si halbe goale
tu te ascunzi de mine-ntre pahare

Draga Lory, fata ce \'poarta pe sub matasuri lanturi/si-n sange are spitalul de nebuni\' el nu poate iubi decat o parte a dualitatii tale; daca iubeste partea mai puternica atunci e ok. te va ierta mereu cu conditia ca asta sa nu devina un obicei.

poezia ta surpride perfect dualitatea si momentul de luciditate; poti sa bei \'o gura din tacerea noptii\' poti chiar sa te imbeti dar nu uita de ce esti acolo.

p.s. pe mine nu m-a iertat, dar eu nu stiu sa clipesc copilaresc :P

draga hose armando pablo, nu suntem pe hacienda. din tot site-ul pot spune ca m-am atasat de poeziile scrise de Lory tocmai din motivul din care unii nu le considera poezii. fac pariu ca aceste poezii ar atrage si pe cineva care in mod normal nu apreciaza poezia. da, sunt sincere, da sunt ceea ce simte ea. comm-ul tau se poate interpreta ca: nu spune adevarul ca nu va place nimanui.

poezie e o suberba surprindere a intalnirii dintre valorile vechi, criptice [pe care de altfel le slavesti] si pseudovalorile lumii de azi. tema e tipica pentru firea autoarei.

adresez cu aceasta ocazie o rugaminte deschisa: nu mai comentati ceea ce nu intelegeti.

Lory, keep up the good work! si... stai fara griji, daca exista un nivel superior ai sa-l atingi in ritmul tau propriu daca continui sa scrii cu aceeasi daruire.
numai bine!

lasa-ma totusi sa te privesc
caci frumusetea piere
si peste ani sa-mi amintesc
de ce inima-mi te cere

Nu credeam sa \'vad\' vreodata asta... nu credeam ca exista cuvinte care sa poata descrie atat de clar ceea ce simt doi indragostiti cand se privesc, fara cuvinte, in ochi. Sincere felicitari... sunt chiar gelos. Ceva imi spune ca intr-o zi am sa te citesc dintr-o carte cu coperti cartonate...

E sigur, clar și dovedit
Dar , mai ales, e stabilit
C-atunci când crezi c-ai priceput
Ești mai naiv ca la-nceput.

Uite cum dau iar peste o creatie de-a ta...
Si uite cum ma furnica degetele sa comentez din nou...
Sper sa nu par si eu unul din admiratorii tai :)
desi trebuie sa marturisesc ca m-a cucerit stilul tau sincer...
Cel mai important insa, si motivul pentru care scriu comentariul, poezia asta a reusit sa mai ridice ceata care, pe nesimtite, imi acoperise ochii... gresala deja am comis-o, dar macar acum astept consecintele.

Mai la obiect... FELICITARI asta e poezie pura, necodificata, sincera, imi place mult!

Si eu care credeam ca femeile sunt dracusori... acum aflu ca au primit acel zambet intr-o cutiuta...
Cat despre mintit cred ca Parazitii au spus-o deja cel mai bine in piesa Minte-ma \'...minte-ma, minte-ma frumos/Minte-ma in [cenzurat] ca te mint si eu...\'
Despre poezie... numai bine. Un joc comenta cineva, dar un joc real as adauga eu... El te place asa cum esti... altfel n-ar avea rost, ceea ce cred ca incerci sa surprinzi este acel ceva care face ca totul sa devina \'imprevizibil\' si vraja sa continue...
De data asta poate chiar imi raspunzi la comentariu... poate

cu poza ta alb-negru -artistic- in mod clasic
cu rima iscusita, acida-n mod elastic
cu inima deschisa spre-un orizont fantastic
tu esti indagostita - si-acum nu e doar plastic

cat despre poezie... titlul e gresit
esti probabil la inceputul unei iubiri si nu-ti place ca de data asta nu mai controlezi tu totul.

textul e plin de sentiment...
l-am citit in fuga, evitant poate tocmai sentimentul...
m-a impresionat forte tare insa partea de \'regie\' :

Străzile se răsucesc în fața semafoarelor, mașinile se adună într-un vuiet; ca în fiecare dimineață, praful îi intră în ochi.

Sa indraznesc?...
Imi aduce aminte de \'La tiganci\', asa cum il vedeam eu nu demult, in liceu.
Culorile se-ascund uneori in jocul de lumini, alteori au precizie chirurgicala. Geografia e la fel de neclara ca si evenimentele, lumea e vazuta cu ochi critic de la inaltime,femeia ignorata, apoi doar cladirile atrag atentia pana cand oamenii devin niste pitici. Eroul se fereste sa-i calce in picioare, dar este \'prins\' de acestia prin numarul lor. Superioritatea este pusa la incercare pentru ca apoi eroul sa fie pus in fata unui lucru ce nu poate fi controlat.
E \'drama\' omului superior coplesit numeric de prostime, surprins de itele nevazute ale afacerilor dubioase, mereu in cautarea unui \'egal\' cu care sa vorbeasca, dar negasindu-l... si apoi se termina timpul. E ceva ce cred ca se numeste \'Turnul de fildes\'.
Povestea ta ramane totusi imprevizibila prin prezenta masinii, care-i da o nota de lumesc, un semn de intrebare. Sa fie totusi un simbol... DA, e agoniseala, averea...
In ideea viziunii iadului scrisesem si eu ceva... probabil vor mai trece cateva zile pana sa reusesc sa-l gasesc...
Te rog nu ma asasina verbal