in gandu-mi e liniste deplina,
in noapte bolta e de stele plina
in soapte regasesti pierduta amintire
in sufletu-ti deplina-i bucuria;
in cotidian,viata are surprize vii
in intuneric
cristale depuse pe geamuri concentric
flori de gheata atarnand in copaci
ger,temperatura in minus pe graduale scari
ceauri,aspirine,amor cu nabadai
iarna pamantul germineaza seminte
ferecat mi-e pieptul cu lacatul iubirii tale
buzele imi sunt pecetluite de-al tau suras
cheia dragostei o porti in inima ta cu dor
sufletul mi-l desfeti iubito c-un cant usor
trupul
nastere ce te explica savantii
parca dragostea neconditionata
o cauti prin tratate medicale;
nastere ce ai adus mantuirea
batjocorita insa de pagani
si ai imprastiat speranta
m-am ratacit in ochi
pierdut in suflet
cautand alinare,cautand cant.
m-am ratacit in lut
cautand origini.
m-am ratacit pe cararea vietii
amestecat intre semeni
cautand
ti-am trimis scrisoare de iertare
plina de lacrimi nefiresti pentru mine
te imploram sa-mi ierti stangacia
obraznicia dorului meu nebun dupa tine
ai ramas imperturbabila.
seara de seara as simti fioruri
si m-as simti cuprins de doruri
de m-ai iubi...
dis-de-dimineata cu cafea amara
as vedea chipul ca prin ceata
si m-ar indulci privirea,
zambetul
destinul unui poet e uniunea cu o stea
prin rima s-aprinda aprig foc fara jar
sa transforme lacrima de ura in iubire prin har
tot ce-i hidos,parsiv si hilar in bulgare de nea.
lagunele se-nsiruie intrecandu-se in limpeziri
soptit nisipul murmura numele tau,rare iubiri.
pretioasa-ti podoaba capilaraadiind in zefir
sta langa fluviu trimitand unduiri de alin
un vis in care apar de Sanziene
si te rapesc din genuni de grele ere
un vis ce-ncepe si nu se mai termina
in care mana iti tremura si inima suspina
un vis desprins din realitatea fina
in
femeia,cupa a fericirii
din care sorb poetii versuri
adasta-ti fruntea pe pieptu-mi
lasa-ma sa-ti desfat nurii
desfa-ti petalele in nopti
sa gust roza cupa a fericirii.
trecand prin
lasa-ma sa-mi fie dor de tine
imaginea ta sa-mi alunge dorul
lasa-ma sa te ating cu privirea
cand ca o straina confundata treci
lasand in urma doar fioruri reci;
de mai lasa mi-as aminti
imbratisarea ta a schimbat totul
a invartit lumile din capul
plin de filosofii anoste
pana ce au invadat norii
cateodata rasarea soarele,alteori luna
iar spatiile siderale
in combinatia lugubra a fericirii
sunt singur cu mine asteptand zorii
gandul patrunde domol peste visuri
golind continutul simtului inaltarii;
lasi prada nesomnul meu durerii
pot cuvintele sa-ntoarca aerul ce-l respiri
catre mine sau catre partea stanga din mine
ca apoi sa plangi de fericire ca buzele
ti le-au atins dorinta in trecere peste nopti;
descoperi sub pleoapele tale vise-n adormire
or cand ma saruti simti ancora -n plutire
mai atenuezi,de fapt,ganduri halucinante
sau inchizi ochii invatand ce-i eternitate?
ai alte
usa inimii iti este ferecata cu iz de liliac inflorit
in disperarea mea de cautari zadarnice cand sufar de of
buzele tale nu mai sunt lacome sau flamande de mine
tu m-ai dat
Consider ca poezia este parte a fiintei umane,entitate a
sufletului care vibreaza si cuvantul mestesugit ce inalta
descoperind marilor spirite credinte,adevaruri imuabile sau
profetii.
Devorat de cotidian aproape am omis ca exista speranta;
totusi tu mi-ai aratat intotdeauna ca dragostea este foarte
importanta iar juramintele iubirii ca si promisiunile
firesti sunt litera
sinceritatea,
uneori sincer ma doare a lumii nepasare
alteori in juru-mi revad aceleasi fete
care rad durerile noastre,ale ei si caste
ce ruine nasc intre pulberi de fericire
Primavara,printesa anotimpurilor de peste an,a poposit deja
peste urbea noastra si peste intreaga natiune.
Poezia va reflecta primele raze(cele mai benefice)ale soa-
relui timid,vioiciunea
port din tine mama sufletu-mi de rime
mi-s toate canturile oranduite-n minte
iar inima-i voioasa soptindu-ti:La Multi Ani!
pe frunte te saruta acelasi mic copil
dar tu ingani acum un suav vechi
inima omului e cununa de flori rare
unele lunare, altele exotice, celelalte nedescoperite...
inima barbatului e uneori o trestie
ce leagana marile ganduri dar si tritetile-n lume
cateodata
Anostitatea oricarui fapt de cultura subpaginica imi
repugna ca si miscarile de du-te_vino de aprecieri injuste
ale unei opere in ansamblu.
Bonitatea actului lezarii prin scoaterea din uzul
