Poezie

lume pestrita

2 min lectură·29 martie 2008

Mediu

trâmbiță glasurile pe scene improvizate,

guiță rechinii pe bulevardele pline,

mârâie cei din limuzine că strada-i pestriță.

zob si zdup face urlete si hore-n mulțime;

neniță mihai-virtuozitate deplină

umple suflete ca la marea unire.

fufe și boschetari trag din chiștoace,

urletul din mine e strigăt de pace.

facem exerciții mentale, uneori contemplare,

iar gândul mare sculptură în soare

cu mov vapoare în vârtej de croaziere.

intrai în sevele copacilor noștri, mustiere

circul de afară cu cinteze sprințare

curtate în pofida firii de vagaboande cățele

credeam că le e foame, aș! doreau plăcere.

cutreieră anapoda rolele mele pe aleile ambasadei,

fluieră moșnegii după țâțoase fetișcane

iar flăcăii jonglează in blugii firmei rupți

cu jargoane de prin cotloane cu hoți de fermoare.

tinde lumea să se îmbulzească dând din coate

eu veghez la aceasta roboțeală amorțită

un astru rupt din sferele joase sau înalte

se-nvârte titirez apoi dispare transformându-se

în cuvinte măiastre sau stupide,clare or prolixe.

pleacă spiritu-mi s-asiste vieți apuse ori futuriste

trupu-mi aleargă încă după plăpânde cabaretiste

m-ar seca...amorul\"bată-l vina!\"... primăvara revine

ciclurile mileniului răscumpără plăți și păcate

de departe ecourile inimii reintră așezat în matcă.

muzeele vieții adună relicve și speranțe

într-un mojar din cer și pământ timpul se zbate.

001.957

Felix Onofrei. “lume pestrita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/felix-onofrei/poezie/1775755/lume-pestrita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.