Poezie

sansa ta...

1 min lectură·12 aprilie 2006

Mediu

angoasă în căile dumiririi față de sine,

profunda teamă de întuneric, pustiu, viitorime;

incertitudine mai pleacă, speranțele să învie.

șansa ta e dragostea nedisimulată, a vieții floare

stropită din belșug cu lacrimi ferice și visare,

pofta ținută-n frâu, dedicari cu abnegație,

beatitudinea ce te încearcă în nopți bogate-n stele,

sub razele de răsărituri ascultând triluri de mierle

grăind mugurilor povețe, aducând zâmbete pe fețe

caste de copii, copile care întristați pierdeau speranțe.

radiezi când șansa pogoară alene peste tine,

vibrezi pe-a universului iubirii și îngemânate suflete

găsești pe lângă tine când șansa ți-e pecete

poetizezi abstractul concretizând prezentul:iubire, pace.

șansa omului e datul fericirii, lumina ce o dă la lume.

001.756

Felix Onofrei. “sansa ta....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/felix-onofrei/poezie/176708/sansa-ta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.