Poezie

nu-ti pasa

1 min lectură·6 ianuarie 2008

Mediu

armele seducției tale le-ai scos toate in fața-mi zâmbind.

nu ai priditit o clipă când munți cutreieram să fii zâna

dorită de mine, un copil aproape, un pribeag sau stăpână.

iubeam ambii nebuniile frumoase ale lumii și-am dat viața,

adorându-ne în minunăția plăcerii, ființei divine...

tu, îmbrăcată în poncho nu ai ezitat refuzul fericirii

eu, despuiat de temeri m-am aruncat în unde de iubire...

i-a uite-te acum la noi, vezi că le avem pe toate;

uniuni ce refuzăm din teamă sau vanitate mă înfioară.

băteam supermarket-uri și-mi aruncai în suflet haine,

eden în sfinte așternuturi și apoi ca din senin, o moarte

s-aducă după, declinul tău ca ființă umană împlinită.

crezi ca spusele tale vii de-atunci dor acum și nu-ți pasă.

001.584

Felix Onofrei. “nu-ti pasa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/felix-onofrei/poezie/1761804/nu-ti-pasa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.