felicia voica

Draga Virgil,
\"Omul cu adevarat bun, spunea Iorga, este cel care ar fi putut fi rau, dar n-a fost.\"
Speram, cunoscindu-ti inima ta mare, sa fii tu, omul cu adevarat bun...
Dar astazi, aproape m-ai convins ca viata-i circ.
Nadajduiesc din toata inima, ca intilnirea cu iremediabilul sa nu se fi produs si Silvia sa nu se simta izgonita. Cuvintele ei, cum si a altora de altfel, chiar fara a contura apologii intotdeauna, iti foloseau alaturi.

... căldura urii
siguranța necredinței
dulceața invidiei...

Nefericite alăturări. În plus, ignoranța... frustrările... trecutul cu drumurile neîncepute... neterminate...
Dacă toate acestea vin de foarte adînc din tine, sînt îngîndurată, ca pentru un prieten vechi.
Cum ar fi să ne despovorăm cuvintele de tot ce am agățat de umerii lor: frică, adevăr, iubire, pe noi înșine... ca într-un ascunziș, în văzul tuturor?
Virgil, sînt prea necalificată întru ale metaforei, ca să ocup un loc dedesubtul poeziilor tale, cărora nu știu să le număr nici silabele și nici să le distribui accentele.
Am vrut doar să îți salut talentul (nicidecum nou pentru mine) și pe tine în același timp. Vechea ta adresă ai ferecat-o de tot? Mi-a mai rămas un loc unde pot să te întreb ce faci, dincolo de poezie, înapoia cuvintelor adică?
M-aș bucura să aflu.

Mariana,
pe tine te-am citit prima si de multa vreme dar necurajul m-a impiedicat sa ti-o spun.
Te-am cautat prin librarii sa te cumpar si am obosit negasindu-te. Poezia ta, chiar trista, ramine un cadou frumos; as fi vrut sa te ofer si altora. Pacat ca nu existi! Voi intreba si miine de tine...

Am uitat, Virgil, să îmi scriu numele. Sau nu trebuia scris?
Felicia

Dragă Virgil,
deși m-am întîlnit cu versurile tale în toiul iernii, am așteptat primăvara să îmi dezghețe tăcerile. Așadar, pot spune acum, că poezia ta e un semn de spirit adînc și totodată, pentru mine, un semn de viață.
Dar de unde atîta risipă de negură pe chipul tău?

Niculae,
Dumnezeu ți-a dat toate cuvintele și talentul...
Tu, în schimb, I-ai oferit doar imagini de subsol.
Păcat. Porți un nume nobil, și scrisul tău are, mai de fiecare dată, altitudine, mai puțin acum.
Felicia, cu prețuire.