într-o haină de piele adunată-n plăceri
2 trupuri grele-acoperite-n zel,
mândre în mânie
și cu dor de viață îmbibat pe față
și ochii baraj al lacrimilor furie, îngropați de vise,
depărtați de
Reazemul crinului alb putrezește...
Soarele-apune trist ascuns de trei spini,
Vântul, prin pomi de toamnă jelește.
Iubita mea, e vremea să plângi, să suspini.
În apa de toamnă, murdară,
