Poezii

într-o haină de piele adunată-n plăceri 2 trupuri grele-acoperite-n zel, mândre în mânie și cu dor de viață îmbibat pe față și ochii baraj al lacrimilor furie, îngropați de vise, depărtați de

Reazemul crinului alb putrezește... Soarele-apune trist ascuns de trei spini, Vântul, prin pomi de toamnă jelește. Iubita mea, e vremea să plângi, să suspini. În apa de toamnă, murdară,