Poezii

Eu sunt ariciul pe aleea ta! Cu scutul de țepi etalată Și orice gând ai dumneata, Mulțimea țepilor te-așteaptă. Prea firavă îți pare Făptura mea măruntă, Sub talpa ghete-i

Cărări ascunse pașii-mi bat Și ne-nțeleasă-i legea firii, Cu gândul lumea o străbat, Prinsă-n vraja amăgirii. Valuri mari se sparg de țărm Și furtuna abia începe, Nu e loc să așteptăm, Pe un

Viața-i ca o ciocolată: Azi e dulce, mâine amară Te-ndulcești cu ea pe dată, De e albă, de e neagră. Cu lapte sau banană Piersici sau căpșuni, Îți amintești cu groază, De calorii în

Muritori noi suntem, cuprinși de furii negre, Nelegiuiri să frângem, dreptate să avem Batjocura obștească să nu ne înspăimânte, Din furtunile vieții să învățăm mereu Dar știm la fel de bine că

Am trâmbițat o criză mondială, Crezând mereu că-i de temut Și profităm acum de promenadă, Să-i facem repede-un consult E criză mare la Guvern Și-n Parlament e criză Și tată-l a rămas

Ninge mărunt peste oraș Și fulgii se rotesc în zbor, Un bulgăre mare îmi fac Din zăpada căzută din nori. Inima mea în el o ascund Și-un om de zăpadă se naște, Cu ochi de jăratec aprins Și

Doi-zece, doi-zece Probă de microfon La poarta anului nou, Când 2009 tace. Anul douămiizece Va fi ca un demon În trupul diform Unde mintea zace. Viitorul pândește, Prezentul să-l

Tu crezi că ești un demon Cu un stăpân în iad, Și pleoapa ta de om Nu ți-o ridici spre rai, Dar îngerul din tine Cu aripile sale Te-nalță pân-la ceruri În cîntec și urale. Stăpânul tău e