Te aștept

Vărsat-am ieri, puhoi de lacrimi pentru ce-ar fi putut să fie și n-a fost. Te așteptam de-o viață, te aștept și-acuma și mă-ntreb doar: cât? dar parcă mai contează: o oră, o zi, o lună, sau un an, sau poate tot ce mi-a rămas din viață, când știu că Tu exiști. Și depărtarea toată se destramă, când lumina din suflet îți arde în ochi și șoaptele tale se zbat nerostite încă să-mi spună: mi-e dor. Tu nu mai admiri trandafirii, doar spinii pe tulpină îi vezi, te ferești de petala iubirii o simți și totuși nu crezi. Cu vântul prin păr colindându-mi, cu privirea scurtând depărtări te chem., te aștept… să-ți prind în piept o clipă de iubire și-apoi să mă pierd în cele patru zări.