Nemuritoare

Când nu speram, te-am întâlnit și-n ochii tăi eu am văzut lumina, ce m-a atras ca un magnet, jucându-ne apoi cu fericirea. Eu știu că sunt a ta iubită și poarta sufletului am deschis, dar nu-nțeleg, de ce ți-e frică? când destinul este scris. Pentru-amândoi, Tu ai ales: să îngropăm pe veci iubirea, dar oare nu ai înțeles? că-n suflet Ea își scaldă nemurirea.