Speranță

Gustându-te, doar din priviri, mă-ntreb de ai să vii vreodată… și-apoi când lacrimi cad fierbinți îți gust îmbrățișarea virtuală. În ceas de taină, într-o noapte albă aș vrea să-ți gust al buzelor fior, deși pustiul tot mă înconjoară, aș vrea să-ți gust și trupul fremătând de dor. Și mângâierile să-ți gust aș vrea și-apoi să ne iubim până în zori. Și nopți la rând, dorința ta, să-mi ridice vălul de pe ochi.