Focul iubirii

Două cremene și o scânteie, vreascuri uscate din pădurea noastră cu ele stârnești focul și-l hrănești cu butuci de esență tare, iar flăcări vioaie apar de nicăieri. O adiere de vânt îl înalță la cer și vâlvătaia lui cuprinde pădurea. Arde trosnind. Te sperii și fugi să-ți salvezi doar trupul nu și iubirea.