O poveste din vis
Pe stradă În plină veselie se plimbă o fată În colț de stradă Se aruncă mărunții la o sărmană. La fântâna cea veche Cu țășnitorii pereche Se împing copiii-n apă Unul plânge din suspină Dar
FIFarkas IsabellaMi-au dat foc paradisului! (Ferește-te de invidie!)
Lăsați-mă în pace! În liniștea tăcerii Să simt mireasma plăcerii, Să-mi aduc aminte De momentele copilărite. Când, ca prin vis, Am trăit un paradis. Căruia nu odata I-au dat foc Mâinile
FIFarkas IsabellaMama
Mama-i rădacina! A cărei floare mereu dă roade, Ea, prin fiecare floare Renaște! Prin fiecare fruct Redă știința urmașilor ei.
FIFarkas IsabellaUnde ești?
Unde ești? Unde ești cînd am nevoie de tine? Când se adună norii asupra mea Și când marea se răzbună? În a mea tăcere mă îngrop. Unde ești? Unde ești tu și iubirea ta cuceritoare? Când am
FIFarkas IsabellaUnde ești?
Unde ești? Unde ești când am nevoie de tine? Când se adună norii asupra mea Și când marea se răzbună? În a mea tăcere mă îngrop. Unde ești? Unde ești tu și iubirea ta cuceritoare? Când am
FIFarkas IsabellaDiminețile tăcute
Ce rea e liniștea- Ce dură e tăcerea- De când sensibila-mi jumătate Nu mai e- Și în singurătate trebuie să-mi petrec Și nopăile și diminețile. Ce trist e peisajul cănd tu lipsești! Urlând
FIFarkas IsabellaEști figura ce mi se potrivește
Când în sute de limbii ai vrea să-i spui, Că o iubești, dar n-ai niciun cuvânt Rămân cu gura deschisă, Căci vreau să-ți zic. Măcar un cuvânt Dar rămân cu zâmbetul. Și las, sclipirea din ochii
FIFarkas IsabellaCoșmar real
Îmi aduc aminte de zilele trecute, Câteva cu tine pertrecute, Și-mi aduc aminte cum ne priveam, Și-n ochii tăi mă vedeam. Parcă mai văd zâmbind imagimea ta, Pâcat că se
FIFarkas IsabellaAzi trăim...
Azi în vise trăim, Azi în iluzii trăim, Azi doar visăm, Visăm la iubirii. Trăim doar din amintiri Cât dăm și cât primim? Vrem iubire, vrem să fim iubiți Dar noi cât și câți iubim? Cât dăm și
FIFarkas IsabellaDisperarea
Simt, cum aerul devine din ce în ce tot mai rece, Și simt, cum mă zugrumă Un sentiment profund întunecat, Simt cum încet amețesc. Căci nu mai am aer, Mă sufocă... Parfumul amețitor de
FIFarkas Isabella