Cristale de praf
Muiate in lacrimi de sfinti
Si duse de vanturi razlete spre stele
Ma cheama intruna cu ele.
Refuz fara rusine si plec.
Praful se-aseaza pe inima-mi rece.
Astept in tacere sa
M-am grabit sa ma nasc … regret acum.
M-am grabit sa ma nasc de teama sa nu Te pierd,
dar in graba am uitat sa-Ti spun ca plec.
Si-am plecat mult prea devreme
sau poate tu ai zabovit prea
Mă liniștesc cu disperarea adormită-n crezul milenar.
Mă-ntind să prind acorduri de neant ce-mi gădilă timpanul,
de parc-ar vrea sa m-I Te-aducă mai aproape in aval.
Ce stare împietrită de
Draperia vietii desparte lumina iadului de caldura divina.
Strang in brate cuiele cruci ce-mi sfredelesc inima-mi de piatra.
Sunt frant de osteneala cautarii eternitatii ce o sa vina,
Iar mintea
Fanfaronada lumii chioare
Doare.
Nimic nu poate nimici prostia?
Cata orbire culturala inunda Romania!
Musteste imbecilitatea in minti de .
Sa cante manelistii ca „este foarte tari”.
Jeleste
Printre scartaiturile scandurilor vechi ale scenei vietii
se-aud acordurile sublime ale pianului ce intoneaza preludiul creatiei.
Respir adanc praf de sacaz de pe arcusul concertmaestrului ce ma
Șoapta rațiunii urlă
în peștera antifonată a cugetului.
Iar năzuința este doar clipa...
o poftă ce trebuie satisfacută.
Am răsturnat adîncurile
și asudați urcăm în fundul iadului.
Suntem
FD