Mă liniștesc cu disperarea adormită-n crezul milenar.
Mă-ntind să prind acorduri de neant ce-mi gădilă timpanul,
de parc-ar vrea sa m-I Te-aducă mai aproape in aval.
Ce stare împietrită de
M-am grabit sa ma nasc … regret acum.
M-am grabit sa ma nasc de teama sa nu Te pierd,
dar in graba am uitat sa-Ti spun ca plec.
Si-am plecat mult prea devreme
sau poate tu ai zabovit prea
Cristale de praf
Muiate in lacrimi de sfinti
Si duse de vanturi razlete spre stele
Ma cheama intruna cu ele.
Refuz fara rusine si plec.
Praful se-aseaza pe inima-mi rece.
Astept in tacere sa
Șoapta rațiunii urlă
în peștera antifonată a cugetului.
Iar năzuința este doar clipa...
o poftă ce trebuie satisfacută.
Am răsturnat adîncurile
și asudați urcăm în fundul iadului.
Suntem
Printre scartaiturile scandurilor vechi ale scenei vietii
se-aud acordurile sublime ale pianului ce intoneaza preludiul creatiei.
Respir adanc praf de sacaz de pe arcusul concertmaestrului ce ma
Fanfaronada lumii chioare
Doare.
Nimic nu poate nimici prostia?
Cata orbire culturala inunda Romania!
Musteste imbecilitatea in minti de .
Sa cante manelistii ca „este foarte tari”.
Jeleste
Draperia vietii desparte lumina iadului de caldura divina.
Strang in brate cuiele cruci ce-mi sfredelesc inima-mi de piatra.
Sunt frant de osteneala cautarii eternitatii ce o sa vina,
Iar mintea