Poezii

Chiot lung și vesel din plămâni mai că se-nalță, Lumina mă învăluie, ochii-mi ard de atâta soare, Demoni disperați de ale mele gânduri se agață, Uitați, pierduți pe a satului uliță

FNFara Nume

0

0

Pe masa mea a murit o lumânare. Mă uit la restul ăsta mic și fumegând, Și mă întreb, diferență între noi să fie oare, Ori aceeași plasmă suntem, scăpărând, arzând, plângând? Eh, multe lucruri

FNFara Nume

0

0

Noapte după noapte mor, Devin egal, devin perfect, Corp în spate las, eu zbor, Călcai nu am în tărâm concret. Nemurirea scurtă-n noapte fu. Câteodată mă trezesc; De multe ori refuz, zic

FNFara Nume

0

0

Răbdare mireasa mea să nu mai aibă oare, Acum când sensul vieții, din catarsis, l-am găsit? De ce sufletului i-e frică atunci când corpul moare, De unde teamă, când singur drumul spre moarte mi-am

FNFara Nume

0

0

Este toamnă, peste fire și în suflet negură se lasă, Ploaie aspră de octombrie, rău prevestitor, iarăși bate. Un vânt năprasnic o îngână, spulberă speranță în inimă rămasă, Torent lung și rece

FNFara Nume

0

0

Se scurg clipele zilei pe aripi de amurg Aprig răsună-n aer sunet negru de-ntuneric Moare ziua o pagină a unui timp cărunt Promisiune amânată a unui viitor himeric Și freamăt se înalță dinspre

FNFara Nume

0

0