Eugen Sfichi

Epigramele dv. merită premiul de excelență. Cea de a doua din acest grupaj ar trebui să intre în codul de conduită al tuturor epigramiștilor.
Cu respect,
E.S.

Jucătorii ar dori
Să-și câștige GLORIA,
Însă eu m-aș mulțumi
Cu VICTORIA.
E.S.

Domnule Miitru
Am nădejdea că am reușit să ne împrietenim puțin și putem să discutăm deschis.
Păreți foarte supărat pe lume și pe viață. Noi, românii, știm să ne păstrăm zâmbetul chiar și în circumstanțe depresive. Dar în textul dv. de bază și în cele 3 comentarii pe care i le-ați atașat, nu se întrezărește nici măcar un zâmbet trist. Haideți să glumim puțin, să ne mai descrețim fruntea: Concluzia celor 4 catrene poate lua forma unui anunț la mica publicitate: \"Pierdut umor, aducătorului recompensă\".
În toate catremele dv aveți câte un cuvânt macabru: \"omor\"… \"moarte latentă\"… \"cimitir\"… E problema Poliției și a serviciilor abilitate dacă vreți cumva să omorâți pe cineva. Dacă ați scris și epigrame cu polițiști, probabil că circumstanțele devin agravante.
Pe mine mă interesează să nu omorâți prozodia și vreau să vă regăsiți umorul dv țărănesc, sănătos și reconfortant.
Să privim textul de bază:

Îl simt așa ca orice muritor,
Când îi dau replici la o epigramă,
Gândind: Pe ăsta nu îl iau în seamă,
Luați-l de pe mine că-l omor!

Haideți să vedem ritmul:
Îl símt a-șá ca ori-cé mú-ri-tór,
Cánd îi dáu ré-plici lá o é-pi-grá-mă
Ambele versuri au probleme de ritm. Sunt și câteva probleme de logică. În primul vers se înțelege că muritor se referă la dv. Dacă e vorba de \"confratele\" dv, mai trebiua să introduceți un \"pe\", ceva de genul: îl simt ca pe oricare muritor. Gerunziul din versul 3 e nedefinit și nu se știe cine pe cine are de gând să omoare, dv pe el, sau el pe dv.
Primele 2 comentarii ale dv nu au probleme prozodice, dar sunt stranii. Să trecem la al treilea:
…
Iar é-pi-grá-ma ne salvează
Dóar de o pú-nem…

Este o problemă de ritm, dar să glumim, pt că nu e un capăt de țară:

Prozodia, bat-o vina,
Că ne tulbură hodina.

Cu stimă
E.S.

E aceeași grabă care m-a făcut și pe mine să omit un \"i\" din numele dv. Considerați că îl pun acum la locul lui. Eu vă mulțumesc pt că m-ați făcut să gândesc.

Îmi spui: \"știu și eu câte ceva despre tehnica versificației, dovadă replica la care faceți referire.\"
Mai pot adăuga și altă dovadă: comentariul dumitale de la epigrama \"În apărarea soacrei\". Versurile inegale, bine stăpânite, sunt de efect. Atunci de ce ai făcut tărăboi?
Revin la răspunsul dumitale și te citez:
\"Cât despre \"primitivism\", prefer să rămân așa cum m-a creat natura.\"
I.U.
Și eu te prefer așa cum te-a creat natura.
Am avut un schimb intersant de catrene. Poți conta oricând pe mine.
Închei exact ca în comentariile mele precedente, cu cu aceeași formulă luată din comentariul dumitale:

S-auzim de bine.
E.S.

Vă propun varianta:

Stai cu capu-n mâini 3 zile
Și confirmi o ipoteză:
Lucrurile inutile
Se așează-n paranteză.

Pt că expresia uzuală este \"pun în paranteză\". Pt \"paranteze\" se folosește \"între\": \"pun între paranteze\".
Domnule Sorin (Olaru), cu speranța că v-am fost de folos, închei citând întocmai din comentariul trimis Icăi Ungureanu:

S-auzim de bine.
E.S.

Ne spui că ai văzut vioi...
Mai multe filme cu cow-boy.

Chițibușară cum e ea
Și cu figura-i foarte acră,
Pot zice despre șefa mea,
Că are \"calități\" de soacră.
(Ica Ungureanu)

Comentariu
De când te-nnădești
Pe site ca o grefă,
Arăți că îți ești
Chiar propria șefă.
(E.S.)

Comentariul afișat la 09:53 începe \"De la-nceput...\"

Dela-nceput ne pui pe jar,
Ne sugerezi că vrea un dar?
(E.S.)

Deși ți-e strofa obosită
Și-i pot găsi orice cusur,
Dactilografa-i mulțumită
Fiindcă ei îi merge... șnur.
(E.S.)

Dar la poantele matale...
Și lalelele pălesc.
n.bun
1.
Te-am scuturat din amorțeală
Cu spada (ce-i mai spunem pală).
2.
Lalelele mi-au povestit
Cu glas domol și veștejit
Că încruntându-te pe net
Le-ai \"spăriet\"

... de-așa căldură.
(Ion Ruse)

Ioane
Cerul arde și se coc
Până chiar și visele,
Pentru că ți-ai pus pe foc
Toate manuscrisele?
(E.S.)

...
Și-s sfios ca la-nceput
Când te întâlnesc.

Doamnă Ica

Ai citit acest comentariu la epigrama dumitale și n-ai protestat. Cine tace consimte. Așa spuneau și latinii în înțelpciunea lor: Qui tacet consentire videtur. Ai acceptat omagiul pe care ți l-am adus... împreună cu versurile inegale. Altă dată făceai tărăboi pe tema inegalității și respingeai ideea că se poate scrie și așa. Vom ajunge și la versurile care rimează. Voi continua să-ți aduc omagii (din când în când) și să fiu pedagog.
(E.S.)

Fac \"spectacol\" zece iele…
Cu vreo două zeci de \"iei\".
(N. Bun)

Te întreb instantaneu
Dacă pleacă și-n turneu.
(E.S.)

La Brașov lalelele sunt \"contemporane\" cu florile de tei? La Bacău nu.

O blondă-i ca o piruetă:
Se hotărăște-apoi regretă.

Eugene, n-am ce-ți face,
Astăzi -sexul mi-am schimbat.
(Ica Ungurenu)

Nu te cred

Te chem cu plăcere
Prin crâng, ca drumeți,
Apoi la o bere...
Ca între băieți.
(E.S.)

Dacă m-aș lua la trântă,
C-un jocheu ieșit din uz!
(Ica Ungurenu)

Răspunsul dresorului

Tu nu mi-ai vătămat nimic
Și stau mereu în șa voinic,
Deși pe culmea pasi-unii
Mai \"ies din uzul\" rați-unii

Ica...

Mai nimic nu ți-am făcut,
Însă \"amețesc\"
Și-s sfios ca la-nceput
Când te întâlnesc.
(E.S.)

Sau, în originalul latin, \"Si tacuisses, philosophus mansisses\".
Să vedem de ce:

Ai noștri\'-naintași ar spune,
Că, două vechituri sunt bune:
Un vin de mult uitat în cramă
Și-un Păstorel... în epigramă.
(Ion Ruse)

Replică

Mai bine-ai fi tăcut din gură
Împleticindu-te prin cramă,
Căci Păstorel mu-i \"vechitură\"
Și nici \"uitat\" în epigramă!