Eugen Sfichi

Pentru tine T.V.A.-ul e ca Făt-Frumos și cota unică e ca Ileana Cosânzeana?
Aferim.
În versul 4 ar fi fost corect \"...TVA-ul\".

În comentariul meu de la 19:52, titlul definitiv rămâne \"Despre catrenul din text, care e fără haz, dar cu necaz\". Consider că trebuie restabilită ierarhia literară și formularea \"Cum să mă duelez c-un biet Zarafu\" e de o aroganță stridentă, așa că l-am articulat pe Laurențiu Ghiță întâi nehotărât și pe urmă hotărât. Rămân la articularea hotărâtă.
Toată considerația pt opera domnului Zarafu.

E.S.

La turci, călătorind hai-hui,
Un bobocel de fată,
Plecat-a nouă din Vaslui...
Și s-a întors uzată.
(Ioan Ruse)

O epigramă de prin anii ’70, suna astfel:

„Spunea domnița nu știu cui,
Șoptindu-i la ureche,
Plecat-am nouă din Vaslui
Și mă întorc… cam veche.”
(Mircea Rădulescu)

Am citat-o cu tot cu mica problemă din versul 4.
E.S.

S-a înscris într-un partid.
(Gârda Petru Ioan)

Epigrama este bună, dar pt că în ultimul vers la „înscris” accentul e pus pe i, întocmai ca punctul, iar la „într-un” pe căciulița de la î și apare o mică problemă de ritm, m-am gândit la monosilabizarea lui „într-un”:

El și-a construit rapid
Cariera și piscina,
Dar lipsindu-i trambulina
Se înscrie-ntr-un partid.

Sau, dacă specificăm partidul, „Se înscrie în partid”. Sau transcriem în amfibrah.
Sau alte variante

Mi-am părăsit puțin vacanța când am zărit un calculator (la o stână!!!).
E.S.

Amintiri din copilărie?
Ioane, dar mai proaspete nu ai?
Sau ai terminat gazul?
(Laurențiu Ghiță)

Nu sunt un fan al festivalurilor, poate pt că am obținut un premiu chiar de la prima participare. Am câteva diplome despre care nu am amintit nici în prezentarea de pe “Agonia”. Deci sunt mai puțin sensibil și rămân obiectiv când văd catrene premiate. Unele sunt bune, altele penibile.
Privind lucrurile detașat, nu pot decât să salut ideea domnului Ioan Toderașcu de a posta epigramele sale premiate, pentru că este un autor talentat și pretențios cu propria sa muncă. Domnul Toderașcu Ioan, ca să folosesc un cuvânt proaspăt, la modă, a devenit un brand. Epigramele bune nu sunt ca salata, să se strice. Involuntar, titlul comentarilui lui Laurențiu Ghiță, “Amintiri din copilărie”, preia numele unei creații literare greu de egalat care nefiind ca o pătlăgică, a rămas și azi la fel de “proaspătă” ca în prima zi (acum aproape un secol jumătate...).

E.S.

Desigur, s-ar fi cuvenit
Să facem o rectificare,
Că nu salariu-i nesimțit
Ci nesimțit e cine-l are.
(Sorin Olaru)

Întreg salariul care-l iei
Cât face, transformat în lei?
E.S.

Lui Laurențiu Ghiță

Cât timp nu-ți vei schimba
Purtarea arogantă,
Zarafu n-ar putea...
Să-ți împrumute-o poantă.
E.S.

Titlul e după Octavian Goga. Sper că n-ai nimic cu el, nu-l cheamă Mișu.
Înainte de a pleca în vacanță te întreb, de ce îl zăpăcești pe bietul Mitru?
Epigramele se fac și din vorbe arhi-vehiculate. UER-ul propune frecvent expresii ca teme de creație pt festivaluri. Ai ceva cu UER-ul?
Jocul de cuvinte Miloș-milos are câteva probleme asupra cărora n-am timp să mă opresc.
Din păcte nu mă pot opri nici asupra catrenului replică. Dar când vorbești despre „replici nesărate” îmi aduci aminte de doamna Elis Râpeanu. Dânsa are o vorbă, că epigrama trebuie să conțină sare și piper și te-ar întreba, de ce te autovictimizezi?
Stai liniștit, n-o cheamă Mișu.

Ica, a greșit! Formula nu este 7, 9, 9, 9, ci 8, 9, 9, 9.

De când toastez are numai 2 silabe? Nu cumva are 3? \"to-as-tez\", cu prima și ultima silabă accentuate? Deci și ritmul la versul 3 este \"amfibrah\" altoit.
Nu ar fi mai bine să lăsați lecțiile și să scrieți epigrame pe care să putem exersa și noi critica? Avem teoreticieni super avizați pe site. Trebuie numai să le aplicăm indicațiile.

(Ioan Ruse)
_______________________________
Să vedem ce spun dicționarele:

A TOASTÁ ~éz intranz. A rosti un toast (la o masă); a ține un toast. [Sil. toas-] /fr. toaster
Sursa: NODEX

toást s. n., pl. toásturi (sil. toas-)
Sursa: Ortografic


Deci “toas-téz” este corect, așa cum am scris.

Să-ți dau o veste bună: unele surse dau corectă și varinta de 3 silabe.
Ambele pronunții sunt acceptate, ceea ce înseamnă că nu am greșit..
Deși nu m-ai prins nici acum, îți mulțumesc pt intervenție. A fost un gest normal și mi-ai dat ocazia să mai stăm de vorbă.

Îmi ceri să scriu epigrame. Am în jur de 140 de comentarii pe site scrise într-o lună și marea lor majoritate conțin un catren sau un distih. Poți “exersa” pe oricare dintre ele, așa cum zici că ai vrea.
Cicinat Pavelescu spunea că măiestria unui epigramist se vede în spontaneitatea sa și în capacitatea de a da replici, pt că ele sunt rodul miilor de ore de exercițiu în singurătate.
Mi s-a părut mai tentant să dau replici.
Până la indicațiile teoreticienilor super avizați trebuiesc respectate regulile elementare ale versului și atunci când se încalcă, sugestiile sunt bine venite. Dacă îmi găsești vreo greșeală de prozodie, semnaleaz-o imediat și dacă e cazul o voi îndrepta.
Mai vorbim.

E. S.

Ambele forme sunt corecte.

Sunt încântat să vă reîntâlnesc. Mi-ați readus buna dispoziție. În \"Speculație la temă\" aveți perfectă dreptate. În legătură cu obiecția referitoare la ritm, să ne uităm puțin în dicționar:
subiect - SUBIÉCT, subiecte, s.n. 1. Totalitatea acțiunilor... [Sil. su-biect] /<lat. subjectum
Su-biec-tul, datorită diftongului, are 3 silabe, deci ritmul e bun.

E.S.

Ica, a greșit! Formula nu este 7, 9, 9, 9, ci 8, 9, 9, 9.

De când toastez are numai 2 silabe? Nu cumva are 3? \"to-as-tez\", cu prima și ultima silabă accentuate? Deci și ritmul la versul 3 este \"amfibrah\" altoit.
Nu ar fi mai bine să lăsați lecțiile și să scrieți epigrame pe care să putem exersa și noi critica? Avem teoreticieni super avizați pe site. Trebuie numai să le aplicăm indicațiile.

(Ioan Ruse)
________________________________________
Să vedem ce spun dicționarele:

A TOASTÁ ~éz intranz. A rosti un toast (la o masă); a ține un toast. [Sil. toas-] /<fr. toaster
Sursa: NODEX|

toást s. n., pl. toásturi (sil. toas-)
Sursa: Ortografic


Deci “toas-téz” este corect, așa cum am scris.

Să-ți dau o veste bună: unele surse dau corectă și varinta de 3 silabe.
Ambele pronunții sunt acceptate, ceea ce înseamnă că nu am greșit.
Deși nu m-ai prins nici acum, îți mulțumesc pt intervenție. A fost un gest normal și mi-ai dat ocazia să mai stăm de vorbă.

Îmi ceri să scriu epigrame. Am în jur de 140 de comentarii pe site scrise într-o lună și marea lor majoritate conțin un catren sau un distih. Poți “exersa” pe oricare dintre ele, așa cum zici că ai vrea.
Cicinat Pavelescu spunea că măiestria unui epigramist se vede în spontaneitatea sa și în capacitatea de a da replici, pt că ele sunt rodul miilor de ore de exercițiu în singurătate.
Mi s-a părut mai tentant să dau replici.
Până la indicațiile teoreticienilor super avizați trebuiesc respectate regulile elementare ale versului și atunci când se încalcă, sugestiile sunt bine venite. Dacă îmi găsești vreo greșeală de prozodie, semnaleaz-o imediat și dacă e cazul o voi îndrepta.
Mai vorbim.

E. S.

Epigrama a 3-a este sclipire de diamant, vorba lui Cincinat Pavelescu.
Nu știu care este doza anecdotică din proza finală, dar povestea pare îngrijorător de reală.
Din păcate epigramele bune pot produce stări conflictuale, uneori chiar între umoriști. E un tribut care trebiue plătit. Vă propun un remediu: cui pe cui se scoate. Mai scrieți-i o epigramă tot atât de bună.
E.S.

Bravo Mitrule, ține-te tot timpul de ritm că-ți face bine. Putem toasta pt iambii prin care îți începi catrenul, dar și pt \"amfi praful\" prin care îl închei. Cine aduce vinul?

E.S.

Chestia cu silabele a fost o capcană și ai căzut în ea: ha!ha!ha!!!
(Ica Ungurenu)

Răspuns.
Mă bucur că ești satisfăcută
A fost inocența dumitale literară. Nu încerca să te scuzi, ai fost fermecătoare.
Cineva trebuia să te inițieze și mi-ai dăruit mie plăcerea să o fac.
Mă simt bine în compania dumitale veselă și literară.
Să ne jucăm împreună și cu un distih:

Înc-o dată doamnă Ica
Ai umblat cu fofârlica.

Al dumitale
E.S.

Te-am prins, pedeagogule!
Amfibrahul ca amfibrahul, dar picioarele?
7-9-9-9... Să-ți dau o cârjă?
Ha-ha-ha!
(Ica Ungureanu)

Răspuns
De rítm să/ te țíi și_ți/ u-réz/
Să_ți déa vo/-io-șí-a/ târ-coá-le/,
Ca pés-te/ un án să/ toas-téz/
Și_n cín-stea/ ca-tré-ne/-lor tále/
Am înlocuit liniuța de unire cu liniuța de jos, ca să nu se confunde cu liniuța de despărțire în silabe.
Ica nu m-ai prins, deși mi-ar plăcea. Confunzi, tocmai dumneata, picioarele cu silabele. Și mai și numeri greșit. Versurile au, respective, 8-9-8-9 silabe. În amfibrah un picior metric e format din 3 silabe cu accentual pe a doua. Liniuțele oblice despart picioarele metrice. Dacă le numeri corect, am 3 picioare metrice la fiecare vers. Ideea egalității versurilor se referă la numărul picioarelor metrice și nu la cel al silabelor. În cazul de față toate versurile au același nr. de picioare metrice, 3, și sunt egale, deși eu consider această idee un manierism, după cum am mai discutat.
Dar chiar dumneata scrii catrene cu versuri inegale (ca nr. de picioare metrice, evident).
Catrenul de mai sus are versurile egale. Este o vorbă despre cel care râde la urmă. O știi?

Al dumitale
E.S.

Adaug un catren felicitărilor mele de ieri, când am închinat un pahar de vin în cinstea sărbătoritului:

De ritm să te ții și-ți urez
Să-ți dea voioșia târcoale,
Ca peste un an să toastez
Și-n cinstea catrenelor tale.

Mitrule, ți-am scris în ritmul amfibrah... adcă piciorul metric este format din 3 silabe cu accentul pe a doua...
Închei repede prezentarea prozodiei, adăugând toate urările de bine.

E.S.

Închin un pahar de vin în cinstea Mitrului și îi urez:
\"La mulți ani cu sănătate!\"

E.S.

Sfântul să vă dea pe loc
Fericire și noroc,
Vă doresc succes și bani,
Sănătate și mulți ani!

E.S.

Am folosit titlul poeziei unui bănățean.
Dumitale ți-e greu să accepți că ai probleme cu versificația. Făcând parte dintr-un cenaclu îți dai seama, deși nu recunoști, că discuțiile despre respectare ritmului sunt banale, frecvente și necesare. Să luăm ultima dumitale postare:
…
Ștí-e sá îm-pár-tă prá-da,
Și/o să fá-că a-ú-to-strá-da (Și fá-ce a-ú-to-strá-da)…
Mí-tru

Versul 2 îl propui în 2 variante, dar în amândouă ai probleme de ritm. Oricine își dă seama, chiar dacă dumneata bagatelizezi și consideri versificația elementară o „gargară”. Versificația corectă e o cerință elementară. Nu lăsa ca orgoliul să-ți întunece raționamentul.
Îmi spui și citez: „te-am mai găsit și la alții” M-ai găsit și la Vali Slavu din 1.06.2010, unde autoarea mi-a mulțimit și astfel de exemple pot continua.
Îmi ceri să scriu și îți repet că asta fac. Mai caută-mă și vei vedea că majoritatea comentariilor mele conțin și un catren sau un distih.
Hai să încheiem relaxat:

Mitrule
Poanta ți-ar pleca-n galop,
Dar ți-e versul „Cuțu șchiop”.

E.S.