Eugen Sfichi

Avem în frunte, buluciți,
Alesi cu-amante,-amici si soți,
Din care parte sunt suciți
Iar învârtiți aproape toți.
GÂrda I.P.

E pur?

Alegi ca temă de scandal
Un adevăr universal
Și ne traduci în românește
Că roata lumii se-nvârtește?
E.S.

Scrie pe-un afiș
Fraza cunoscută:
"Nu primim bacșiș!"
(Sub treizeci la sută)
V.V.

Concluzie

Un bacșiș atât de mare
Este chiar sponsorizare.
E.S.

Vali, mi-a plăcut ideea ta cu fabula și prezența de spirit de care ai dat dovadă imediat după aceea.
Ai dreptate că nu cunosc comenzile, pentru că postez rar. Chiar așa a și fost. Întâi am postat și abia apoi m-am gândit că trebuie să fie ceva unde să spun dacă e proză, sau versuri, sau epigrame.
Completez materialul tău despre festivalul de la Târgu Jiu cu o informație: unul din membrii juriului, doamna Olimpia Bratu, e... arheolog. Am căutat pe net și am găsit în ziarul Gorjeanul din 15 iunie 2010.

Nu am alte întrebări
Și îți spun:"Felicitări!"
E.S.

Înghite îi Boc hapul,
Cu greu mascându-și jena:
Băsescu este capul,
Iar gâtul e Elena.
G.P.I.

Replică

Tu ești un om naiv, încât
Mai crezi că Boc... ar face gât.

Când este supărat pe lume,
Pe subalterni, în orice caz,
În loc să țipe, face glume;
Necazul e că n-are haz.
G.I.P

Nedumerire

Vrei să spui că tu ești hazul
Și că șeful e necazul?
E.S.

Epigramele trimise de mine la Tg. Jiu sunt afișate pe Agonia la "Poezie" pt. că la prima postare am uitat să bifez "Epigrame".

Chiar dublu ghinion.
Al doilea ghinion, că epigramele mele au fost afișate la Poezie.
Vali, ne-ai obișnuit cu reportaje bune și promte. Aproape în timp real.
Unele din fotografiile tale par epigrame video.

Nevastă-mea e foc și pară,
Dar trebuie să-nghită hapul:
Fiind plecată pe afară,
Am declarat că eu sunt Capul!
G.P.I

Replică

Tupeul tău nu-i e pe plac
Și îți va pune ea CAPac.
E.S.

Duminică seară, pe tvr1, la Distractis Show, aripa lui Divertis, s-a spus că cea mai grea întrebare de la recensământ pentru Boc este: „Cine e capul familiei?”, pentru că va trebui să răspundă: „Băsescu”.

Un salut călduros Tataie!
Epigramele din prima temă sunt remarcabile: 2 și 3 sunt foarte bune iar pe prima eu aș fi făcut-o ca pe o întrebare. La 2 aș mai fi lucrat puțin la "însă". E un amănunt și repet, epigrama e foarte bună.
A patra iarăși îmi place.
Îmi pare tare rău că aveți dreptate în primul catren de la tema liberă.
Tataie, să auzim de bine și de un premiu!

Verii tăi se încruntară
C-a trecut o altă vară.

Ne spui că ai rămas cu buza
Umflată și treptat, treptat,
Devii de-a dreptul disperat...
Că ți-a fugit cu altul muza.

Ad-o acasă. Oricum a fost gentilă și te-a inspirat la trei catrene din șase înainte de a fugi.

1.-Omagiile mele Tataie! Ați spus că epigramele sunt șirete. Așa e. Trei din ele sunt bune și au fost enumerate chiar de Todo.
Uneori epigrama când se învechește e ca vinul Din păcate celelalte trei nu au fost tot atât de inspirate și o recunoaște chiar autorul.
2.-Îl salut pe Dan Norea și accentuez ideea lui Todo că dacă poți cuprinde într-un distih tot ceea ce ai de spus, nu are rost să mai pui încă două versuri de umplutură.
Completez că unele distihuri pot fi mai bune decît catrenele.
3.-Admir modestia și frachețea lui Todo, dar îi aduc aminte că au fost numeroase situații când s-au acordat premii unor participări în care numai două epigrame au fost bune și în alte cazuri numai una, în condițiile in care acestea se remarcau clar.
Mie îmi plac cele pe care le-am amintit, așa că îmi concentrez comentariul într-un distih pe care i-l dedic lui Todo:

Doar cu trei catrene îi
Textul tău de premiu-ntâi.

4. Sărut mâna Vali. Tu ești o doamnă așa că tu îți "coafezi" epigramele, cum spui mai sus. Todo, ca bărbat, le tunde și face din ele distihuri.
5. Ștefan Cornel Rodean e cum îl cunosc: un critic obiectiv și sfătos.
6. Laurențiu Ghiță e sincer și concis.
7. Last, but not least, îl salut pe Grigore Chitul și preiau urarea sa pe care o adresez tuturor: Mult succes!

Vali, "pe trei cărări" e o expresie a limbii noastre materne. E normal să apelăm la ea în catrene. Problema e să o folosim bine și cu talent, ceea ce Dan Norea face.
Grupajul pornește energic de la prima epigramă.
Vali, deși eram la sute de kilometri distanță, am râs tête-à-tête citindu-l.
E meritul lui Dan Norea.

Am postat la acest text, pe 26 septembrie, la ora fatidică 13, următorul comentariu:

Avem aici un premiant
Modest și cu umor... PICANT.

Cuvântul „picant”, a fost precedat de puncte de suspensie și l-am scris să sară în ochi pentru că mustește de înțelesuri și subînțelesuri.
Pe unul dintre acestea a mers Dan Norea, preluând chiar titlul comentariului sus amintit de la fatidica oră 13.
Eu îmi asum riscul să scriu despre celelate înțelesuri și subînțelesuri pe care le-am sugerat atunci, comentând grupajul lui Grigore Chitul.
O voi face cu o ușoară ironie, atât sinceră, cât și amicală.

1. Catrenul tău e amuzant
Deși nu-i pui piper și sare,
Căci nu-i săgeată în URCARE
Și prin urmare e... PICANT.

Am speculat linia a pica – picant.

Și acum două jonglerii de cuvinte, având ca referință sensul din dicționar, cel invocat de Dan Norea:

2. Catrenul tău e ca un joc
De cartier terifiant,
Nu pui în el umor de loc,
Sau doar un PIC și-l crezi... PICant.

3..În epigrama următoare ultimul cuvânt are sens dublu. Glisează și pe linia sugerată de versul trei, dar și pe sensul din dicționar:

Despre Grigore Chitul

Se vede că îi este frică
De oamenii cu haz marcant,
Cu toate că le poartă PICÃ
N-a scris niciun catren... PICANT.

4. Să nu uităm și substanța folosită pentru scoaterea eventualelor pete picturale:

Când scapi pe vers un colorant
Să-l dai cu PIC și-l faci... PICant.

Câte nu pot fi scoase dintr-un PIC...
Și toate au fost sugerate în primul distih. Inclusiv impulsul intervenției lui Dan Norea.

Domnule Grigore Chitul, mulțumesc pentru plecăciunea pe care spuneți că ați făcut-o în fața distihului meu de la fatidica oră 13.
Cu mai mult decât un PIC de amiciție,

E.S.

V-am ascultat epigramele cu plăcere acolo și le-am citit cu aceeași plăcere acum.
Din catrenul "Spre binele țării..", să înțeleg că vreți să se mute capitala la Cluj?
Glumeam, firește.

De la prima temă evidențiez epigrama a doua.
La cealaltă temă, am zâmbit gândindu-mă la mesajul ascuuns despre care vorbește G.P.I.
Apropo de "Mare om, mare caracter", care mi-a plăcut:
Când a fost premierul în China, i-am povestit unui prieten că l-am văzut pe Boc înalt ca bradul, privindu-și de sus patenerii de discuție.
Revenind la cele întâmplate, păcat, de două ori păcat.

De ce n-ai spus de prima dată
Că tu ai fost laureată
Făcând Feleacul să răsune
De epigrame foarte bune?

Dar ce fac?
Scriu din nou pe Agonia?
Vali, cum ai reușit să mă readuci aici?

Mie mi-a plăcut "Prognoza meteo...",
Înțeleg raționamentul lui Laurențiu Ghiță, dar consider că primul vers are tot 8 silabe, exact ca celelalte, așa că prozodia e ireproșabilă și epigrama este excelentă.

Avem aici un premiant
Modest și cu umor... PICANT.

Săracii Caragiale și Cincinat nu mai pot scrie astăzi, dar îi citim așa vechi cum sunt. Ne desfată umorul lor și nu ne întrebăm dacă au compus pe vremea lui Soliman Magnificul sau Ghiță Doja.
Pe un site, sau într-o revistă, cei ce publică trebuie să aibă inoculată ideea calității și nu contează dacă epigrama a fost scrisă acum sau cu câțiva ani în urmă.
Într-o carte treci fără probleme premiile obținute de o anumită lucrare. Vezi celebrul caz cu „Ginta Latină” a lui Alexandri. E la fel de normal și când postezi pe un site să faci la fel. Exemplul ar trebui urmat și de ceilalți premianți. E un act de curaj și transparență. Ar trebui să fie o normă morală (obligatorie).
Fiecare epigramă poate fi comentată.
Problema e alta: nici un premiat conjunctural sau prin pile nu și-ar publica, nici picat cu ceară, „producțiile” însoțite de menționarea premiului obținut.
Abia atunci când exemplul lui Ioan Toderașcu ar fi urmat de cât mai mulți s-ar stabili un climat de normalitate între epigramiști.
Meștere Ghiță, te provoc să-ți postezi epigramele premiate. Lumea așteaptă.
E.S.

Vreau ca ultimul vers să apară ca o surpriză,
(Gârda Petru Ioan)


Versul 4 e mai mult decât o surpriză, e o lovitură de teatru. Pirueta e neașteptată.
Răspund abia acum (tot de la stână) pt că am fost într-o drumeție.
E.S.