Eugen Sfichi

- Iubesc natura, ca atare,
Aș vrea s-ajut planeta asta
Ducând ce-i vechi la reciclare!
... Și voi începe cu nevasta.
(Maria Daniela Goea)

Daniela

Am să-ți ofer al meu cămin
Și ca să pot să te obțin
Voi da anunțuri în zi-are
Că mă ocup de reciclare.
E.S.

Mă mai confrunt chiar și cu mine
Că-aș vrea cu voi dar... n-am cu cine!
Dan-T

Păi n-ai cu cine, că ți-e teamă
Că nu prea te băgăm în seamă.

Oricât m-aș strădui,
În focul confruntării
Eu nu pot depăși
Valoarea provocării!
Dan-T

Autoprovocările lui Dan-T

Tu ai dreptate, știm prea bine
Că te confrunți mereu cu tine.
E.S.

1.
„În tine spiritul tresaltă...
Mai rar așa un pui de baltă.”
(N.Bun)

Așa-i mai bine însutit,
Decât cu spiritul băltit.

2. „Pui de baltă” este denumirea unor preparate gastronomice.

Arealul submarin
N-are monștri…
(N.Bun)

Citind acestea, eu înclin
Să cred că-s scrise de rechin.
E.S.

Ai înghițit acel distih
Și m-ai trecut la catastih.
E.S.

3. Pentru că am folosit și sensul figurativ al expresiei „a nu ști pe unde scoți cămașa” (a fi în mare încurcătură) :

Modestie

Când dama, „ucigașa”
În, noapte-mi taie calea,
Nu-i greu să-mi scot cămașa
...ci alte alea.
(N.Bun)

De griji și ani împovărat,
Ce e cu „alea”… ai uitat.
E.S.

1.
„Balena

Arealul submarin
N-are monștri… ”
(N.Bun)

Citind acestea, eu înclin
Să cred că-s scrise de rechin.
E.S.

2.
„Balena

Arealul submarin
N-are monștri - deci susțin
Că balena-i o vecină
Ce se crede balerină.”
(N.Bun)

Vecina lui N. Bunduri

Așa solidă, dar mondenă,
Cu șolduri mari de gelatină,
La BAL se crede BALerină,
Plutind în ring… ca o BALenă.
E.S.

3.
„Cravata

Articol de galanterie
(Ceva ce seamănă cu fașa)
Ce-l port - lovit de amnezie -
Să știu pe unde-mi scot cămașa.”
(N.Bun)

Să-ți pui cravata, buclucașa,
Oricând, chiar și la pijama
Când ești cu-o doamnă, dar și-așa…
N-ai ști pe unde scoți cămașa…
E.S.

Mi-ai asimilat strofa și accepți că tu ești cățelul.
Restul e simplu: șoricelul cu care mă joc e catrenul tău. Dacă în fabula lui Alecu Donici muntele s-a căznit și a produs un șoricel, în cazul nostru cățelul se căznește și el, mârâie la tastatură și produce tot un șoricel. Și încă unul, și încă unul... Spre bucuria cotoiului jucăuș.
Ultimul tău șoricel are o problemă de logică:
Nu poate fi altcineva potaia decât câțelul. Și preluând versurile tale, le adresăm cățelului, pt că așa e firesc:

„Eu sper că nu ești o pootaie
Să te gândești chiar la… ”

Adică stai de vorbă cu tine însuți.
Bun, după ce am lămurit această problemă, observ că preferi varinta în iambic.
Închei citându-ți din fabula lui Alecu Donici. A nu-l confunda cu Gheorghe Donici.

„Un munte se trudea de facere cumplit.
Trei zile au vuit,
Încât se clătina pământul de sub el;
Dar în sfârșit s-au desfăcut

Și au născut:
Un șoricel! ”
(Alecu Donici)

Morală

Tu repeți aici figura
Maltratându-ți tastatura.
E.S.

„E semn că intru la belele,
(Mă doare splina și-un rinichi),
Căci de pe prispa casei mele
A mieunat cotoiul Sfichi...”
(Dan-T)

Așa e și mă joc nițel
Cu prada mea: un șoricel. :)
E.S.

„P.S. maestre Sfichi, vă place cum sună catrenul dvs. d.p.d.v. ritmic? :( ”
(Dan-T)

:) Am ales amuzat formula (ritmică) a unui catren al lui Ion Ionescu Quintus, care e mai mult decât o epigramă de amator, e o capodoperă în miniatură, citată în istorii ale literaturii.
Când prin acumulări cantitative vei face un alt salt calitativ, îți voi spune și catrenul cu pricina.
De sunat, sună exact ca epigrama lui Ion Ionescu Quintus. A lui e formidabilă prin conținut și jocul de cuvinte. A mea e un entertainment de sâmbătă seara cu un joc de cuvinte pe care ți l-am dedicat.
Dar de sunat sună la fel, având aceeași formulă.
Ion Ionescu Quintus este printre autorii pe care ți i-am recomandat.
Dacă nu-ți place iambicul, ți-l trec în trohaic:

Pe prispă

Miaună prelung cotoiu' :
„Cred că numele Prundoiu
Nu e de CHINEZ,
Ci de peCHINEZ… ”

Formula (ritmică) e apropiată de cea în iambic.
Se iau în considerare picioarele metrice și nu silabele. :)
E.S.

Mi s-a părut ceva suspect
Dar n-am vrut să anticipez
Și să îți spun, așa, direct:
Ta Ta Ye-i nume de chinez?
(Dan Prundoiu)

Pe prispă

A mieunat prelung cotoiu’ :
„Ce fel de nume e Prundoiu?
Nu este de CHINEZ
Ci e de peCHINEZ...“

Rinichii mi-s blocați de-o vreme,
Da’-n față-s tare ca o stâncă.
(Nelu Gârda)

Cum piatra din rinichi îți crește încă,
Devii semeț și tare (ca o stâncă).

Azi te-ai exprimat mai bine,
Când ghicesc, eu văd prin tine:
Cam din creștet până-n șnur
Și te văd mereu... mahmur!
(Gigi Burlacu-Pietreanul)

Estompezi oricé contur
Și cum zici, ne vezi mahmur.
E.S.

Eu vă contrazic pe voi,
Cu-o metodă mai de soi:
Mie mi-am gicit - divin...
În borhotul de la vin!
(Gigi Burlacu-Pietreanul)

Tu ghicești cam fistichiu
Și-n paharul de rachiu.
E.S.

Îți promite catifea
Dacă îl votezi pe el
Dar în ceașca de cafea
Am aflat că e mișel.
(Ștefan Petrea)

E mișel
Sau Michel?

1.„de ce tot insiști că ar trebui N.Bun să îmi acorde o steluță? mai sunt atâția care o pot face, de ce doar el, îmi scapă ceva?“
Dan-T

Da, ți-a scăpat ceva: steluța.
Poate N.Bun va fi bun și ți-o va acorda.

2. „cât despre catrenul acesta, ideea a pornit de la sintagma "amănunt-ridicata" dar în cu totul alt context, ceva de genul "bărbați vs. femei", apoi s-a cristalizat forma actuală. “
Dan-T

Bărbați vs. femei???
Eu susțin că nu e un caz de genul Elis Râpeanu vs. Dan Prundoiu.

3. „Într-adevăr nu am citit epigrame de d-na Râpeanu. “
Dan-T

4. Ar trebui să citești.
De asemenea ar trebui să citești sau să recitești epigramele lui N. Bunduri.
Ar trebui să citești și epigramele lui Tataia, George Corbu, G. Zarafu, Nelu Gârda, Dan Norea, V. Vajoga, Ioan Toderașcu, Eugen Deutsch, Vali Slavu, G Petrone, V. Larco, Sorin Olariu, Ion Diviza, I.I.Bencei, Dan Căpruciu, frații Quintus, Mircea Trifu, Neculai Darie, Tudor Mușatescu, Giordano, George Lesnea, Al Clenciu, D. Jega etc. etc. etc.
Dintre clasici Cridim, Ion Ionescu Quintus, Păstorel, Cincinat, Macedonski și alte nume mari.

5. Voi folosi adresa ta de mail pentru a comunica suplimentar.
E.S.

Te prezinți frumos la vot
Și alegi din fiecare
Doar pe-acela despre care
Scrie-n cartea... de tarot.
(Ștefan Petrea)

Și în ceașca de cafea
Afli ce-ai putea vota.
E.S.

Am o ocazie pe care Nicolae Bunduri mi-a oferit-o cu generozitate.
Încep cu un adevăr axiomatic: limba română este un bun comun.
L-am tot citat pe Norică, transfomându-l într-un clasic în viață:

„nimeni nu știe toate epigramele din lume, deci similitudinile nu sunt un motiv de a dezaprecia o epigramă, câtă vreme e clar că nu e plagiat.”
-Norică dixit-

Prin amabilitatea domnului Bunduri, am aici un material didactic elocvent:

Iute s-a îmbogățit
Și cinstit, vecina mea,
Dar la negru n-a muncit
(Negrii „au muncit” la ea)
Nicolae Bunduri

„Îmi amintesc perfect de o epigramă, dacă nu mă înșel, a lui”
Ioan Toderașcu:

Munca la negru

Și-a găsit și ea, în fine,
Slujbă după cum a vrut,
Și câștigă foarte bine;
Negrul e satisfăcut!

Știu epigrama lui Ioan Toderașcu din 2003 și cred că e mai veche.
Nicolae Bundiri folosește aceeași omonimie.
Întreb retoric dacă epigrama lui Nicolae Bunduri e doar o similitudine.
Pentru ca textul meu să i se pară familiar, am folosit între ghilimele una dintre expresiile sale dintr-un mail pe care l-a răspândit recent.
Nu sunt avocatul persoanei pe care Nicolae Bunduri a atacat-o, vreau numai ca dânsul să înțeleagă cât de ușor te poți transforma din acuzator în acuzat și să mai înțeleagă și că a fost nedrept.
Nu vorbesc nici în numele lui Ioan Toderașcu.
Remarc numai că primele 2 versuri ale lui Nicolae Bunduri sunt suferinde:

„Iute s-a îmbogățit
Și cinstit vecina mea”

Exprimarea firească ar fi „iute și cinstit s-a îmbogățit…”. În catren e frântă, iar următoarele 2 versuri arată că vecina numai femeie cinstită nu e.
Tema concursului a fost „Negru pe alb”. Albul e mai mult deductibil în catren. Dar nu pot ști dacă vecina lui Nicolae Bunduri nu e hotentotă sau tătăroaică.

2.
Epigrama „Umor negru” este excelentă. Și originală.
E.S.

Tocmai comentam la textul anterior al lui Dan-T că jocurile de cuvinte sunt atât de vânate de epigramiști, încât 2 autori pot cădea pe formule apropiate fără să știe și în consecință fără intenție. Situația e valabilă și în cazul expresiilor, care nu sunt proprietatea cuiva, ci aparțin patrimoniului limbii române.
E ușor pentru cineva să caute nod în papură și să acuze coincidențele.
Voi exemplifica prin cazul de față:

Clienții mei condamnă cruntul
Proces - pledează avocata -
Pe când luau cu amănuntul
Au fost luați cu... "ridicata"!
(Prundoiu Dan)

Îmi amintesc o epigramă a lui Elis Râpeanu publicată acum vreo 9 ani și care sună astfel:

Schimbul fu de-a dreptul crunt
Pentru cel ce-n târg furat-a:
A-nșelat la amănunt
Și l-au luat cu ridicata.

Vorba lui Norică: „nimeni nu știe toate epigramele din lume, deci similitudinile nu sunt un motiv de a dezaprecia o epigramă, câtă vreme e clar că nu e plagiat.”

Dan Prundoiu nu știa epigrama lui Elis Râpeanu. E clar că el și-a conceput-o independent și că a muncit mult la ea. Ar fi nedrept să fac aici vreo insinuare, după cum este nedrept faptul că port această discuție pe pagina lui Dan Prundoiu, un talent evident care face progrese rapide în calitatea scrisului.
Comit totuși nedreptatea față de Dan, de a posta acest text aici, tocmai pentru a a descuraja nedreptățile prin care sunt invocate culpe inexistente.
Recent a circulat un mail neprietenos prin care o persoană din comunitatea epigramiștilor a fost acuzată de plagiat, iar catrenul incriminat nu avea în comun cu cel invocat decât o omonimie. Cele 2 epigrame erau dezvoltate complet diferit. Poveștile spuse în versuri erau altele.
Dacă la Dan-T putem vorbi despre unele asemănări, complet involuntare ca să fim drepți, în cazul catrenelor din mail-ul volant nu era nici vorbă despre așa ceva.
Dar acuzatorul contesta până și premiul luat de persoana pe care o viza.

Catrenul lui Dan-T este Bun și nicidecum N.Bun.
Așa că Nicolae Bunduri i-ar putea acorda linștit o steluță.
E.S.

I.
Am aflat lucruri noi despre chintă.
Mersi.

II.
Lipsă de ocupație (ghicitoare)

Beau, de ciudă, apă chioară -
Sărăcia mă doboară -
Dar aș face o agapă,
Doar cu vin, de-mi vine… apă!
(Gigi Burlacu Pietreanul)

1. De-i vine apa la moară?
2. Morarul?
3. Ghinionistul? Șomerul?
4. Falsificatorul de vin? Viticultorul?
Mă opresc aici.

Te-am prins! E mai mult decât un plagiat și mai rău decât o compilație! Ai preluat „Lipsa de ocupație” prin copy-paste de la Mișu Petrescu.
Ce ți-e și cu metempsihoza asta, care este.
E.S.

Când omu-n albastru-l certa,
El, galben, simțea că se pierde,
Dar negru pe alb declara
Că roșul, de fapt, a fost verde.
(Nelu Gârda)

Avem un adevăr simplist,
Că omul tău e daltonist.
E.S.

Epigrame foarte bune.
1, 2, 3, 5 sunt excelente.

Din moși-strămoși implementat,
Noi respectăm și azi conceptul:
Succesul este garantat
Doar dacă ai pornit cu "dreptul"!
(Dan-T)

Inversarea primelor două versuri ar îmbunătăți cursivitatea catrenului:

Noi respectăm și azi conceptul
Din moși-strămoși implementat:
Succesul este garantat
Doar dacă ai pornit cu „dreptul"!

Dacă tot am intrat aici, las și 4 versuri:

Când exercitară moșii
Dreptul de-a-și cita strămoșii,
Au văzut din întâmplare
O steluță căzătoare.

-Subscriu în totalitate punctului de vedere al lui Norică. Omofoniile și toate cele ce duc la jocurile de cuvinte sunt atât de căutate, încât 2 autori pot cădea pe formule apropiate, fără să știe și în consecință fără intenție.
-Subscriu de asemenea la sfatul pe care Ioan Toderașcu i l-a dat lui Dan-T, sfat pe care îl citez fără comentarii:

„Dane, se vede că ți-au prins bine cele câteva zile de când n-ai mai postat nimic. Ai revenit în forță. E bine să meditezi la acest aspect...”

-Sunt de acord și cu Nicolae Bunduri, care spunea că Dan Prundoiu are talent.
Sunt curios dacă și Nicolae Bunduri va acorda o steluță catrenului în discuție.
E.S.

Un bujor mai rozaliu,
Către o petunie:
"Codu-i tot portocaliu,
Pân' pe 10 iunie."
(Mihai Miro)

Nu e încă apogeul
Greului și spune moșu'
Că votând cu P.S.D.-ul
Vom intra în codul roșu.
E.S.