Poezia ca un chil de cârnați

Cine, cum, de ce citește poezie și proză astăzi în România? Ce demon necunoscut îl împinge pe tânărul X ca, în locul unei partide de Counterstrike, în locul unui viol sănătos în spatele discotecii sătești, în locul unei beții cu Aurolac să citească ?

Fascinația mirosului de hârtie ? Plăcerea de a da pagină cu pagină, repetând încet un vers ? Sau poate prostia ?

În filmele americane de serie A,B sau C există totdeauna un \"nerd\", tocilarul neadaptat care în loc să fie cel mai popular din liceu sau să fie cel mai jmecher citește. Chestie cu totul șocantă pentru prietenii noștri americani. În definitiv, de ce ?

În ziua de azi totul este o marfă. Totul este agățat în galantar, la buna vedere. Vreau asta, asta și asta. Plătiți la casă dar numai în lei noi.

Probabil că poezia era o marfă și pe vremurile de mult apuse. Atâta doar că era o marfă mai ascunsă, mai dosnică, mai pentru niște obraze subțiri. Așa cum luai cafeaua la suprapreț. Aveți Dinescu ? Șșș...haideți după tejghea...

Pe cine mai interesează astăzi poezia ? Există n concurenți mai interesanți, mai rapizi. Există n semipreparate, predigerate, care nu-ți solicită efortul .Să citești, haida-de ...până și editurile serioase- vezi Humanitas fac efortul și-ți citesc ele. Tu poți să te gândești la nemurirea sufletului ascultând absent Chira Chiralina...

Pentru toți acei care cred că va dispărea cartea scrisă, salut ! Ce nevoie avem noi de cărți, aceste obiecte incomode , greoaie și imposibil de manevrat ? Ce nevoie avem de cultură, în general ?

În ziua de astăzi totul este o marfă. Rămâne la latitudinea noastră cum o vindem.

Cumpărăm un chil de cârnați. Îi frigem sau îi consumăm cruzi, alături de bere. Putem cumpăra și un chil de poezie ?

Mărturisesc sincer, îmi place modul în care Occidentul tratează cultura. Îmi place să intru într-o librărie FNAC (să spunem, cea din piața Catalunyiei-acum) și să miros cărțile. Cărțile miros diferit- cele mai plicticoase- a hârtie de ziar. Există însă și cărți care miros a scorțișoară sau a tamarisc. Să pipăi cărțile. Îmi plac coperțile glossy, care fac plăcere buricelor degetelor mele. Paperback-uri cumpăr doar pe aeroporturi. Apoi, mă uit la prezentarea de pe copertă. Dacă e prea ezoterică, renunț. Dacă însă e pe înțelesul meu, deschid cartea.