Virtutea stupizilor

1 Mai. Prilej de aduceri aminte. Mici, bere, demonstrații. Coloane, secretari răgușiți și isterizați, locuri de întâlnire, lozinci. Doamne, asta să fi fost viața noastră ? Am trăit/trăim ca niște roboței cuminți prin procură. Ne sculam devreme, fugeam spre serviciu, ne făceam datoria. Căutam de mâncare, ne uitam două ore la programul TV, ne culcam. A doua zi o luam de la capăt.Astăzi pentru noi trăiesc Irinel și Monica. Și babele mirate cască gura- se poate și așa ceva ?În afară de programul de la TV nu s-a schimbat nimic. Ideea de viață normală constituie un afront pentru guvernanții noștri trecuți și viitori.Cu cât menții omul mai legat de glie cu atât poți să-l exploatezi mai ușor și cu atât nu are timpul/cheful de a gândi singur. De la teroarea PCR s-a trecut la teroarea întreținerii. În timpul acesta lumea normală trăia/trăiește undeva.Normal. Cu salarii decente (un lector la UMIST câștigă circa 2500-3000 lire sterline pe lună),progres tehnic, cu vacanțe în străinătate, cu viața- viața normală.Care nu presupune să te scotocești de bani înainte de a intra într-un restaurant. Și nici să cumpănești bine înainte de a-ți lua o carte. Vom ajunge cândva să trăim normal ?