Poezie
Ușa
1 min lectură·
Mediu
Ușa ca o fiară e închisă
În cușca ei cu zăbrele din nori
Se zbate-n tăcere să rupă zăvori
Mai zgâlțâie rama, mai renunță spre zori…
Când rupe tăcerea, urlând către lună
E-o jale adâncă ce-o roade și-o doare.
Se-ncoardă-n țâțâni, fiara sare-n picioare
Și vlăguită stă ziua la soare…
Deschisă ar vrea să fie spre lume
Sau măcar de-o palmă crăpată puțin,
Dar lacăte grele-ncuiată o țin
Și-n piept e-un zăvor care-o leagă hain…
I-a ruginit canatul și parc-a mai uitat
Ce-n vremuri cu-atâta ardoare-a dorit,
Iar fiara, și ea parc-a obosit
Să zgârie belciugul, sa urle pustiit…
Când zidul din juru-i va fi o ruină,
Când păsări din vise zbura-vor pribeag
Când ierburi vor crește sălbatice-n prag,
Atunci, doar zăvoru-i va fi prieten drag.
003.105
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Blăjan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Blăjan. “Ușa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-blajan/poezie/93266/usaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.