et

Indiferent de vârstă, versurile sunt versuri, descărcările sunt descărcări. Le putem amesteca, dar apare pericolul să se ajungă la creația de mai sus. Nu este rea, dar e nulă din punct de vedere artistic. Canalizează- ți supărarea spre un mod mai artistic de a prezenta lucrurile! O să te ajute mai mult decât crezi! Pe mine m- a ajutat, acum niște ani buni, când aveam vârsta ta. No offence.
Personajului cu \"minus zece la română\" îi acord un șase chinuit. Asta pentru folosirea imaginii fratelui său (să- i trăiască) sub forma \"fratimiu\". La mai mare!

Sarcastică alcătuire! Aș spune mai mult, dacă nu mi- ar fi teamă să nu am parte de tratamentul aplicat Simonei. By the way, vă deranjez cumva?
Serios vorbind, poezia nu e rea! Nu sunt eu cel care decide, dar sfatul meu este să cobori în profunzimile sufletului tău. O să găsești mult mai mult acolo!

Temător îndrăznesc să afirm și eu, purtând o cască de protecție, că Eminescu, un poet incontestabil de o valoare deosebită, a fost și este greșit introdus cu forța în mintea elevilor, în așa fel încât, atunci când li se permite o opinie liberă, se dezic de poezia și de ideile lui. Este, probabil, motivul pentru care mulți privesc poezia ca fiind o chestiune atât de complicată, decupată din interminabilele comentarii pentru examene, pline de \"material lemnos\", cum ar fi repetatul până la demonetizare \"luceafărul poeziei românești\"...
Nu vreau să fiu greșit înțeles, dar consider că și astfel de lucrări sunt necesare, este cazul să fim treziți din visare, din ridicol, din reveria la mormântul unui poet, pentru a ne redefini pozițiile. Încremenirea în admirație nu poate decât să ne poarte într- o lume imaginară, total diferită de lumea de zi cu zi.
Îl citesc și îl admir pe Eminescu, dar mă întreb dacă atitudinea de prosternare pe care am adoptat- o, de cele mai multe ori fără a cunoaște opera, ci doar ce se află prin manuale sau ce se spune pe la televizor, nu este doar apanajul oamenilor simpli...

Am avut curiozitatea ca, după ce am scris și eu două rânduri chinuite, să revin și să văd ce s-a mai comentat. Interesant este faptul că, din motive de neînțeles, apărătorii frenetici ai „poetului nepereche” recurg la un ton și la un limbaj de calibru mare... Mai toți, în lipsă de altceva, aduc vorba de manele sau de muzici diverse de cartier. Nu știu în ce măsură mă va mai citi cineva, dar consider (ce mârșăvie!) destul de periculoasă alăturarea lui Eminescu și a lui ... Copilul minune. Cei doi dețin, alături de alte personaje idem, monopolul construcțiilor versificate din România.
Când văd atâta patimă, atâta patos risipite pe un câmp de luptă fără nici un sens... Vreți Eminescu? Citiți-l, comentați-l, scrieți cu majuscule tot ceea ce îl caracterizează( sau, cum ar spune domnul Oancea, Îl...)! Rândurile atât de dezbătute de mai sus spun atât: nu îmi place... Nu văd de ce v-ați enerva, este dreptul nostru să ne placă sau nu ceva, după cum este dreptul, mai mult, este meritul nostru acela de a ne afirma în public părerile!
Felicitări, domnule Gălățeanu, încă o dată, pentru fainele baricade. Dar tare mă tem că nu ați vrut decât să bravați un pic. Pentru că atunci degeaba s-a făcut vâlva asta „de cartier”...