Ernst Wolfinger

povestea e chiar interesantă și cu un limbaj mai puțin reverențios ar fi și mai bine. m-am uitat și peste alte karmice de-ale tale și se leagă, se depărtează într-o marjă care le ține totuși la un loc.

e.w.

începe bine dar se tot diluează apoi. și e simpatică abordarea asta sfioasă.

e.w.

o diană simpatetică. ultimul calup e ok, restul însă forțate, prea ai vrut să le faci poezie. poemul apare prea căutat, prea intenționat. apoi unele asocieri, plus unica rimă vulcan-liman iarăși sunt cam mult

tschüß

conceptul e fain, cui nu i-ar plăcea să răsfoiască o carte așa legată de locul de baștină, indiferent că e poezie, ori că sunt memorii sau artă. spun și sper să nu devin agasant, că coperta e total nepotrivită, de la culorile psihedelice la opțiunea de a afișa textul în forma respectivă. am văzut multe coperți (coperte) românești și cred că editurile mari au avut doar în prima parte a anilor 90 probleme, dar editurile mici continuă să ignore un design ok pt coperți (coperte?)

apreciez munca depusă, trebuie să fie greu să cauți, să găsești, să pui cap la cap materialul. dacă mă gândesc, nu am în minte nici un poet din dorna mea dar trebuie să fie

cred că perioada care a trecut face mai digerabil textul. finalul îmi apare un pic prea mult, totuși. oricum ați jonglat bine cu prezentul versus amintirea cât să nu fie discontinuu

tschüß