Iar când vei obosi, așează-te în gândul meu și suflă-mi bruma peste pleoape
Amurgul să ne-ngroape
Fă-mi colier din vise mici, din lună fă-mi inel
Presară stele mai apoi, și-un mic sărut rebel
Din
Pe frontul sufletului se dau războaiele singurătății
Și cad ostași de lacrimi secerați de umbre
Bătăi de tun sparg liniștile vieții
Urlând pustiul prin reci catacombe
Florile cad în
Dimineți mahmure cu ploi mărunte
Când frigiderul toarce cristale de gheață
Tăceri se întind anchilozate și mute
Bolborosind în ibric o cafea pentru greață.
Aburi se ridică spre cerul
Mi-am aruncat hainele ca să-ți îmbrac poezia
De la capătul gândului
Cojoace de versuri uimite
Tăceri, pe piele-mi răstignite
Mormânt de iluzii pe drum
Și pe vânt
Lumina în bulgări să sfarme
Din clepsidra nopții
Cad stele de întuneric
Oamenii par mici ființe vicioase
Luna adună buchete de haos
În pete gălbui de mătase...
Se sting felinare și gânduri de dor
În bulbi somnoroși de
Ploua albastru pe turla bisericii
Aerul sfânt se rotea printre crengi
Pe vitralii picurau îngeri cuminți
Icoane și sfinți
Drumul planta pe oglinda de bălți
Chipuri străine și ochi
EB