Albastru
Ploua albastru pe turla bisericii Aerul sfânt se rotea printre crengi Pe vitralii picurau îngeri cuminți Icoane și sfinți Drumul planta pe oglinda de bălți Chipuri străine și ochi
EBErika BlojPoeții iubesc dar sunt singuri
Dimineți mahmure cu ploi mărunte Când frigiderul toarce cristale de gheață Tăceri se întind anchilozate și mute Bolborosind în ibric o cafea pentru greață. Aburi se ridică spre cerul
EBErika BlojMelancolie
Iar când vei obosi, așează-te în gândul meu și suflă-mi bruma peste pleoape Amurgul să ne-ngroape Fă-mi colier din vise mici, din lună fă-mi inel Presară stele mai apoi, și-un mic sărut rebel Din
EBErika BlojRăzboaiele singurătății
Pe frontul sufletului se dau războaiele singurătății Și cad ostași de lacrimi secerați de umbre Bătăi de tun sparg liniștile vieții Urlând pustiul prin reci catacombe Florile cad în
EBErika BlojNocturna
Din clepsidra nopții Cad stele de întuneric Oamenii par mici ființe vicioase Luna adună buchete de haos În pete gălbui de mătase... Se sting felinare și gânduri de dor În bulbi somnoroși de
EBErika BlojPoem pe pielea ta
Mi-am aruncat hainele ca să-ți îmbrac poezia De la capătul gândului Cojoace de versuri uimite Tăceri, pe piele-mi răstignite Mormânt de iluzii pe drum Și pe vânt Lumina în bulgări să sfarme
EBErika Bloj