Epure Ana-Cristina

Un suflet cald Privat de drepturi Sta milos si-asteapta Sa vina si sansa lui o data. Oare cat sa mai astepte Cat sa-ndure frigul serii Rautatea oamenilor si pustia zilelor ? Vrea si el ,

Visul poate sa traiasca In sufletul meu slab El intr-insul poate sa uneasca Tot binele pe care-l viseaza. Un zambet calm, cald Imi cuprinde inima Si usor apare Pe chipul palid Uitat in

Nu-s poeta , nici atotstiutoare Stiu ceva dar mai caut Ca lumea-I mare Si sunt multe lucruri Care stau in asteptare Vor descoperite , aflate , gadilite Parc-ar fi si ele oameni Nu niste

De prea multe ori ai stat Ca un porțelan stricat Nu ți se pare oare Că e timpul de-o schimbare? Chiar urăști persoana mea Încât să ignori un sfat? Chiar nu-ți place viața Și tu chiar vrei să

De cate ori , Doamne, Povestea se va repeta ? Ce e inima ? Tu stii Ca un ghem de vase nu-i Tu stii ca e mai mult Doar Tu ne-ai dat-o ! De ce ,Doamne, atata chin ? De ce toti ,Doamne , Sa

Calda alinare Scumpa visare Cruda incercare De ce totul e Doar vis si amagire ? De ce doar pustiul il vedem Si doar suferinta o gasim ? Candva o stea mi-a promis Un alt curat vis O noua