Poezie
Seară încovoiată
1 min lectură·
Mediu
Mirajul nopții cade lin pe ramuri,
Eterne umbre tremură sub stele,
Luce-n tăcere cerul plin de flăcări,
Albind cu dor siluetele rebele.
Neclintit bradul își apleacă fruntea,
Ca un bătrân ce-și poartă-a vieții vină,
O rază-i picură prin vânt fruntea,
Lăsând în crengi un vis de lumină.
Inima-i plânge-n vântul ce adie,
Aproape stins, cu glas de rugăciune…
Natura-și țese taina-n poezie,
Albastrul nopții curge-n ceruri străbune.
Trecutul viu răsună printre ramuri,
Urmează timp în suflet și-n tăcere,
Rămas-am fir de dor sub grele flamuri,
In cer privesc… și totul e negru.
Iar visul… e-o șoaptă poetică.
004
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ene Razvan Nicolas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Ene Razvan Nicolas. “Seară încovoiată .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ene-razvan-nicolas/poezie/14204273/seara-incovoiataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.