Seară încovoiată
Mirajul nopții cade lin pe ramuri, Eterne umbre tremură sub stele, Luce-n tăcere cerul plin de flăcări, Albind cu dor siluetele rebele. Neclintit bradul își apleacă fruntea, Ca un bătrân ce-și
ENEne Razvan NicolasCântec pentru Românie
Sub cerul dimineții patria-și înalță fruntea, Iar zorii o-nveșmântă-n aur, luminându-i puntea. Pe umerii Carpaților veghează veșnic neamul, Iar clopotele vremii sfințesc străvechiul hramul. Prin
ENEne Razvan NicolasÎnfășat în pânză oarbă
O pânză grea, bizară, mi-a strâns în cercuri capul ca o coroană veche de spini și de ocară, Pe când dincolo de ziduri, sub ceruri ostenite, o lume decadentă pulsează în delir; În mine se trezește o
ENEne Razvan NicolasGerar
Din bătrânul codru vine moș Gerar încet, domol, Cu cojoc de nea pe umeri și cu cușmă de pârjol, Unde-și pune pasul greu, toate apele-ncrețesc, Și se-mbracă-n flori de gheață brazii codrului
ENEne Razvan NicolasHalucinație
În curtea părintească, lângă gardul vechi de lemn, Trandafirul își răsfață ramul în amurgul cel solemn. Cu petale catifelate și parfum îmbătător, Roșii-albi, scăldați-n rouă, înfloresc
ENEne Razvan NicolasFestiv dineu
Pe masa grea zăcea un soare frânt în vin și-n aur viu, Sub mătăsuri de Damasc și umbre cu parfum târziu, Prin sfeșnice de-aramă curgea tăcerea ca-ntr-un serai domnesc, Iar strugurele-și spăla
ENEne Razvan NicolasDangăt de clopot
De veacuri stă-n veghe clopotul din sat, Chemând spre cer aceeași rugă neostoită, Mă-ntreb: doar omul este celui morții dat, Ori timpul biruie tot, chiar și credința sfintă?
ENEne Razvan NicolasInsomniac și trist
Insomniac și trist sunt eu în astă noapte fără mal, Iar luna-și spală chipul în vechiul meu cristal; Pe pragul casei timpul desculț își lasă pasul, Și bate-n lemnul vechi, tăcut, neobosit, doar
ENEne Razvan NicolasMelancolicii nori
Plutesc deasupra noastră straturi de cenușă, Ca niște vapoare eșuate-n cerul greu, Sunt melancolicii nori ce bat la ușă, Să ceară chirie pe sufletul meu. Ei nu mai aduc ploi cu miros de rugină, Ci
ENEne Razvan Nicolas