Poezie

himera

1 min lectură·19 octombrie 2009

Mediu

În camera mea,c-o masă și-un scrin

Tot vin,mă cuprind și pleacă,iar vin,

Idei fantomatice,himere,coșmaruri.

Vreau să simt liber,și plin de elanuri.

Și merg la fereastră,afară e noapte,

Cu ochii țintesc în beznă departe.

Sunt fugar o clipă de lumea haină

În suflet și-n ochi mi se face lumină,

Căci pentr-un timp,bezna dispare,

Al zilelor astru conturu-i apare.

El nu încălzește,e rece ca luna

Dar steaua polară străluce și-acuma.

Mă văd pe un vas,navigând pe ocean,

Privind pentr-o clipă prin vechiul ochean

Și văd cum răsare,mai mare,mai mare,

O insulă verde,scăldată in soare.

Sunt singur pe vas,sunt singur de tot.

Sunt căpitan,cârmaci,simplu matelot,

Am ochii obosiți și chipul neras.

Spre insula verde o ora a ramas

E-o insula mică,micuță de tot

Aș vrea s-o cuprind,sunt sigur că pot

Dar ea nu m-acceptă și fuge se duce

Plutește în hăuri ciudată năluce.

Deodată nălucirea,se-oprește și-mi spune:

\"Nu poți pătrunde,întoarcete-n a ta lume.

Te duce și debarcă acolo,în chei

Nu poți fugi de oameni,și tu esti ca ei\"

Dar tot nu m-opresc,alerg după ea,

S-o pot atinge din tot sufletu-aș vrea

Dar ea se duce,departe mai departe

Și-n suflet și-n ochi mi se face iar noapte.

002.230

ene daniel. “himera.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ene-daniel/poezie/13911107/himera

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.