Poezie
prometeilor
1 min lectură·
Mediu
Cu mintea ta ai hărăzit
Lumii,o nouă soartă.
Prin\"ROATA\" ta a-ntrezărit:
Să facă altă\"ROATÃ\".
Așa ai fost de atunci mereu
Prin scurgerea de veacuri,
Când omului i-a fost mai greu,
Tu ai venit cu leacuri.
Căci geniul tău nimic n-ascuns,
Ești plin de bunătate.
Și toate câte ai pătruns
Tu ni le-ai dat pe toate.
Cu ochii minții-ai cutezat
Prin negre nepatrunsuri
Pe unde noi ne-am închinat,
Tu ai găsit răspunsuri.
Așa bătrân,și-așa bolnav,
Sărac,de nu se poate,
Pe seama ta câte-un hulpav
Argintul și-l socoate.
Cu ceafa-i groasă și borțos,
Și rău din cale-afară,
El este treapta cea de jos
Pe-a omenirii scară.
Mereu hulit,mereu răpus
De-a tale generații
Tu ai rămas cu fruntea sus
La aste aberații.
Dintre comuni te-a înălțat
Mereu,ca PROMETEU.
Comunul moare,și-i uitat...
Tu vei trăi mereu!
002234
0