Iubito, alerg către tine prin ropot de șoapte,
Prin picuri de viață încerc iar să fiu,
Din fugă de ziuă în fugă de noapte
Te caut, iubito, da-i mult prea târziu…
Ce vrajă turbată, a iadului
Termină-mă de tot
(acum că ai început să mă dezidești cu vorbele tale)…
Dacă eu aș fi un fel de Manole,
Atunci tu, clar, ai fi un fel de Ana
care are de toate
numai timp se pare că nu are
să
În noaptea dintre ani
mi-am luat bilet către Ultima Haltă;
acolo o să zac pe nisipul de vise
ce mărginește Marea Moartă.
O să stau întins pe spate
și-o să mănânc pastile.
O să le înghit cu
Ascuns în întuneric,
am așteptat un veac să prind un vis.
Dar cum visele nu prea mai trăiesc
dacă ai apucat să le rupi sigiliul,
se pare că am pierdut timpul cam de pomană…
Așa că acum
Pe drumul care leagă un infinit de altul
Tot trece de o vreme o ceată de țigani.
Se opresc ici și colo să-și exerseze saltul-
Circari nomazi prin viața, fac slalom
Așteaptă-mă, prințesă, lângă peron în gară,
Unde-orice tren începe printr-un vagon în plus.
Poate ne luăm si noi,ce zici, la primavară
Spre Halta Fericirii doua bilete
