Poezie
Maimuțoiul din cușcă
1 min lectură·
Mediu
Pe drumul care leagă un infinit de altul
Tot trece de o vreme o ceată de țigani.
Se opresc ici și colo să-și exerseze saltul-
Circari nomazi prin viața, fac slalom printre ani.
În cea mai mică cușcă din ultima căruță,
Cam supărat, se pare, pe tristul atelaj
Sau plictisit de toate, stă maimuțoiul Guță
Și uneori mai fute o meclă de grilaj.
Iar alteori se-agită cu ochii la mulțime
Când circul poposește în Halta Pentru Doi;
Visează o prințesă, dar astea sunt puține
Și nu-și doresc iubirea niciunui maimuțoi...
Din când în când adoarme, cu ochii-ntorși spre sine,
Rememorând apatic trecutele povești,
Deșerturi seci sau oaze-speranțe de mai bine,
Stăpân pe plus și minus, ce simți, ce vrei, ce ești...
Dacă îl vezi pe drumuri, măcar o dată-n viață,
Simți șarpele-ntrebării de suflet cum te mușcă
Și-ți spui privind spre șatra care dispare-n ceață:
\"Inima mea nu-i oare un maimuțoi în cușcă?\"
001731
0