Texte în proză

Spuma albă a mării era adusă la mal și lăsată acolo, unde venea sfârșitul. Stâncile mărețe stăteau neclintite, fără să resimtă tulburarea mării. Erau de piatră; reci, boreale, semețe, cu

EDEmma Daniel Domuta

0

1

Era seară. Ziua era pe sfârșite. Vântul sufla cu putere și ploua mărunt. Era o zi obișnuită de toamnă. Mă pregăteam să închei lucrul. Aș fi vrut să arunc un lemn în sobă, dar lângă fereastră era doar

EDEmma Daniel Domuta

0

0

Și totuși, în tot ce faci este o cale, în toate greutățile există o șansă în plus, în orice împrejurare există o Portiță. Dar cum să găsesc acea Portiță? E mică, dar e acolo. Tu știi că este și de

EDEmma Daniel Domuta

0

0

Frica, panica cuprinde lumea. Teroarea, îngrijorarea se impregnează în viața de zi cu zi, în inimi, în suflete. Neliniștea, nesiguranța, pătrund adânc, nu dau pace, nici liniște. Toate

EDEmma Daniel Domuta

0

0