DORINÞÃ
O ,apă multă și murdară ce te lupți cu malul
Deschide-mi inima în lacăt să iasă răul și murdarul.
Spală-mi sufletul de neghini,pete și noroi
Ridică-mi inima spre ceruri , întoarce-mi
Aruncă-mă …
oricum nu ai nevoie de mine…
n-am nici casă, nici bicicletă…
soarele a apus de dimineață…
iarba a făcut aripi(și-a luat zborul)
nu mai am nimic…
în afară de minutele trecute
pe
Vibrează mâna..
de-atâta inconștiență
vândută
acrobaților
de pe funie
dezechilibru
poate floarea mea
nu mă mai iubește
ca acum o oră în urmă
când m-a pupat pe…
zâmbet…
am nevoie de o
Mă las învins de armata asta de furnici imobilizate la pat.
Cine poate să mă întrebe dacă mai iubesc
de cand am fost învins de acești nevinovați,
dar victime ale războiului dintre imagini
ale
Clipa destinată mie pentru a gândi imaginar
Se distruge fără vlagă ca un vagabond hoinar.
Viața mea e ca o clipă risipită in zadar
Dacă sunt mereu același și rămân elementar.
Către
Când am visat ultima oară
mă gândeam la ochii
vii
în care miroseau
florile de primăvară…
mi-am netezit unghiile,
m-am înălțat spre frunze,
mi-am aruncat petalele pe mare
și falnic înecam
Ce n-aș da să mă văd mort !
ce n-aș da?
n-aș da radioul de dimineață
sau bipul unei vechi prietene
înainte de culcare…
poate nici ultimul șervețel din pachet
când sunt răcit
Pe-o hârtie îngălbenită
de soare
sau de crivățul năprasnic din mijlocul
verii
mi-aș scrie toate firele de argint
pe care le-am țesut
sub ochii mei…
Și m-aș arunca de la etajul X
dar
Când m-am născut,
nașii mei mi-au făcut cadou
o meduză
care să aibă grijă
de ochii mei
când o să încep să înot…
Acolo…în oceanul nașterii mele
împărățea un trib
al literelor…
meduza
Alerg si noaptea parcă se opreste peste mine.
Îmi arată drumul.
Pe pământul aspru imi asez supararea.
Alerg și calc peste pământul negru și fără lumină,
încerc să caut lumina,frumusețea...
Și
Mă tem că nu va mai fi mâine,
Și doar timpul prezent,de azi va mai ramane...
Pe o stea se vede mesajul pentru mine.
Bine că l-am vazut azi...că mâine???
Mi-am aruncat lacrimile într-o ghenă…
să vină vagabonzii să le fure…
nu mai am nevoie de ele…
sunt atât de vechi încât
nici iubirea revărsată prin ele
nu mai continuă
să mă
EP