Emilian Lican

Aș vrea să îți fac pe plac deoarece îmi place propunerea ta, dar... :)
Zorii-n pufoase perne când tocmai s-au trezit!? Îi culc la loc?
(Perne=nori)
Departe de pavăza iernii când Cântările Sfinte
Stau la staja ei!?
La ultimul vers tot așa...
Primăvara este speranța unui nou început pentru eternitate, zic eu.
Apreciez că ai citit și îți mulțumesc!
Îmi pare rău că no pot modifica ceva ce ar strica toată gândirea poeziei.
Cu dragă stimă!

Pentru conformitate așez aici textul inițial

De sub cer draperiile se ridică,

Șoaptele din întuneric dispar

Peste tenebre și vise apar:

Franjurile albastre de sticlă...



Zorii prin pufoasele perne,

Clipocesc să răzbată vecernii

Ce-au rămas la straja iernii:

Pentru noi începuturi eterne...



Ultrenii penetrează prin ziduri,

Suflete de lemn, sau din piatră;

La candele, la focul din vatră:

Peste fețe fine, și cele cu riduri...



Luminița ce curând se va stinge

Pâlpâie acum cu luciri de arginți,

Adusă va fi de Sfinții Părinți-

Resădită din diamante și sânge...


Emilian Oniciuc-21.03.2024

Nu este vorba de ritm.
După prima strofă ceva nu curge ușor astfel încât voi face operația de ,,AVC minor" după ce depistez problemele.
Ai dreptate și voi corecta: ,,utrenie-utrenii", cu riscul de a scoate poezioara din colecție mai ales că doresc să adaug și un subtitlu.
Mulțumesc pentru atenția acordată care îmi îndreaptă greșelile dar și pentru aprecierea textului!

Am scris doar așa... de socializare... :)
Bineînțeles că mă refeream la figurat, în genereal, la o ,,oglindă" că doar în ea ne vedem nu doar pe noi...
Cred că este grav când muza este un autoportet... Poetul devine sticlarul care într-o bună zi se va sparge în mii de cioburi... :)
Știu că nu ai fost negativ și îți mulțumesc!

,,Bunica bate toba"...
Pedală are toba, pianul, un fel de pedală are și chitara electrică dar mai mult ca toate fiecare suflet are o pedală pe care apăsăm câteodată inconștienți de exemplu când batem dintr-o talpă a piciorului un ritm pe o melodie preferată...
Probabil așa ar trebui să fie și în poezie indiferent de stil deoarece ritmul duce la mu-zi-ca-li-ta-tea care îi este esență.
Textul tău mă inspiră să țin cont și de ,,pedală"!

Tare bine ar fi fără globuri și steluțe negre...
În rest numai de bine și cu dragul plăpândei!

Vin și eu cu luminița...
Foarte bine!

Dar atât de frumos! :)

Ce scriu nu sunt gogoașe,
poate o oglindă...

Dacă penelul meu ar scrie ar dura prea mult răsspunsul meu...

Chiar ma gândesc la sfaturile tale.
Întodeauna au fost bune!
Este prima mea reacție, și te rog să mă crezi!
Verific doar...
Mulțumesc!

Îți mulțumesc din suflet!
Mai ales că te-am șicanat în ultimul timp...
Mă bucur că ai citit!

Am și eu una refuzată permanent...
Pe bune, chiar refuzată pe bune, de cei originali... Tot cei originali, după ce am revenit eu la normalul literaturii dintre porcărie și creatie oarecum decentă, m-au aprobat.
Ștafeta nu se predă oricum, și cred că ceva este...
Cu stimă pentru lucrările tale...! :)

Am lecturat profund versurile tale...
Foarte bine!

Toată e frumoasă dar ultima strofă este chiar profundă!
Foarte bine!

Asta da iubire!
,,Abia mă recunosc de-atâtea nopţi de riduri
Şi cearcăne-n oglindă încerc să le ascund"

Suntem de acord că mai avem în posesia noastră doar un bilet: ,,de dus"...
Simțurile, amintirile poetei sunt bucuria noastră a cititorilor neexilați.
Cu dragă lectură!

Îmi cer scuze, acum o aplic și pe plăpândă... :)

Bineînțeles că prima oară am plecat la dex să văd ce înseamnă ,,hipnagogic", crezând după context și asemănarea cuvântului că este ceva sinonim cu hipnoza...
Am aflat că este tranziția de la starea de veghe la somn și că nu este ceva grav.
(M-am liniștit și am continuat lectura).
Aoleu!
,,Gregar"-instinct de turmă
,,narcolepsie"-somnolență excesivă în timpul zilei procată experimental în unele situații...
Acum lectura începe să curgă altfel și am văzut cum începe să crească poezia autorului precum florile de cireș. Nu știu de ce din cireș japonez, dar nu mai este problema și mă arunc curajos mai departe unde aflu că lirica este o alinare, poate o salvare în care Dumnezeu ar fi de găsit... și de ce nu!?
De multe ori prin poezie am găsit și eu liniște sufletească.
Așa cum îi stă bine unui coșmar imaginile se derulează rapid de la mamă la tată până la cireașa de tortul visului:
,,bătrânul senil
care spune povești
despre soția
cu (di)amant roz"
Să nu uit:
,,Amor fati"-iubirea de destin
Doar o sugestie ar fi înlocuirea steluțelor de fragmentare cu puncte de suspensie în număr de așa cum dă bine în grafica de pe pagină.
Dacă tot am lăsat impresii despre textul lecturat am să las și o steluță deoarece chiar mi-a plăcut!

Este o compunere sangvină despre dragostea aia care prin prisma naturii lirice a poetei duce la starea erectilă nu numai a sânilor...
Am lecturat cu bucurie!
Cutez să aprind luminița unei steluțe peste iarba verde care mai există!