Secunda îngerilor de foc

Alarma mă scoate pe loc din sărite, E-o junglă sonoră ca-n răget de lei... Picioare de plumb, pupilele mărite, Inima sare ca arsă de foc și scântei... Apoi, totul pare-a reveni la normal, Girofarul învârte umbre pe drum, Motorul turbează ambalat infernal, La foc să ajungem, nu la scrum... Ne țipă în sânge adrenalina, Spre alt grav necaz-nu-i unul la fel- Ne duce cu mare viteză mașina, Cu toți încordați în de nobilul țel... Avem o singură mare dorință: Să stingem secunda în loc, Vieți să salvăm din suferință, Din gheara demonilor de foc... De-ar fi să ajungem secunda din urmă, Să fim cu-o secundă înaintea ei... Cauciucurile asfaltul îl scurmă, Arcurile țipă la cât suntem de grei... Demonice flăcări spre Lună urcând Crepusculul Iadului ce fața-și se-arată, Nerăbdarea și nervii la maxim se-ntind, Acțiunea, sigur, va fi de durată... Șerpii cu apă în noroaie mustind, Vopseaua clocotește pe autospeciale, Jeturi pulverizate în plasă cuprind Aripile îngerilor de foc, infernale... Într-un târziu abia tăcerea se lasă, Jăratecul din cenușă încă mai urlă, Focul nu a ajuns, totuși, la casă, A mistuit doar o pârlită de șură... A fost mai ușor decât am crezut, Spunem așa de fiecare dată Când lucrul ne este bine făcut... Zâmbim cu încredere-n soartă! Dar soarta adesea ne este haină Și-n clipe cumplite ne poartă, Ne lingușește precum o felină, Dar într-o zi nu ne mai iartă... Așa au plecat unii buni dintre noi Când totul părea doar o rutină... Într-o clipă de foc s-au stins... Sunt eroi Cu suflete mari și soldă puțină... De-ar fi să ajungem secunda din urmă, Să fim cu-o secundă-naintea ei... Dar secunda pe secundă se curmă Prea ușor pe cât suntem zilnic de grei... Emilian Lican-,,Șoaptele destinului", Editura Națiunea, București-2014 Revizuit: 10.05.2024