Liniste grea... Crini, crini albi, crini negri, crini rosii, crini albastri si crini negri umplu gradina ingusta si inabusitoare, iar pe masa iarasi crini.Mirosul amestecat te ameteste si iti
Pur intuneric si negru
Si crengi rasfirate
Si sange-nchegat cu oase strivite
Si-un trunchi ciopartit
pe pamantul mocirla.
Luceafarul e mort
si luna-i bolnava
Iar padurea sta sa cada in haul
Un strop de roua sau o lacrima cruda,
Un izvor iute sau gandurile mele,
Un fir de iarba, o frunza, un copac salbatic sau eu…
O adiere de vant, un sunet bizar ori cunoscut sau el…
O amintire cu
Ma pierd – intentionat – in betia gandurilor despre iubire,
iar subconstientul ma poarta la el,
adolescentul:
tipul dionisiac, sarpele ce-mi musca lacom si neintrerupt sufletul.
-Voi
Ratacesc in busculada gandurilor bombastice.
Bufon ce ia dramatic in deriziune rostul vietii efemere:
,, Dragi turisti,va multumesc pentru ca mi-ati fost alaturi
in calatoria de pe Terra.
Peste
Eu si el: doua antifraze din Babilon cu
brevet in blasfemia iubirii.
Eu si el: doi deconspirati burlesti care
au denaturat demonic esantionul fericirii.
Si ma intreb: De unde atata angoasa
Am fost eu: nepasatoare, rigida, mecanica.
Mi-a lipsit sentimentul care acum
ma copleseste.
Am vrut o iubire dura care
m-a transformat
in ceata, in ecou, in nimic.
Am ranit...suflet
E