Padurea a murit!
Pur intuneric si negru Si crengi rasfirate Si sange-nchegat cu oase strivite Si-un trunchi ciopartit pe pamantul mocirla. Luceafarul e mort si luna-i bolnava Iar padurea sta sa cada in haul
Poem cu padure
Un strop de roua sau o lacrima cruda, Un izvor iute sau gandurile mele, Un fir de iarba, o frunza, un copac salbatic sau eu… O adiere de vant, un sunet bizar ori cunoscut sau el… O amintire cu
Adulatie
Ma pierd – intentionat – in betia gandurilor despre iubire, iar subconstientul ma poarta la el, adolescentul: tipul dionisiac, sarpele ce-mi musca lacom si neintrerupt sufletul. -Voi
Ad libitum
Ratacesc in busculada gandurilor bombastice. Bufon ce ia dramatic in deriziune rostul vietii efemere: ,, Dragi turisti,va multumesc pentru ca mi-ati fost alaturi in calatoria de pe Terra. Peste
Jocul de-a iubirea
Eu si el: doua antifraze din Babilon cu brevet in blasfemia iubirii. Eu si el: doi deconspirati burlesti care au denaturat demonic esantionul fericirii. Si ma intreb: De unde atata angoasa
Suflet mort
Am fost eu: nepasatoare, rigida, mecanica. Mi-a lipsit sentimentul care acum ma copleseste. Am vrut o iubire dura care m-a transformat in ceata, in ecou, in nimic. Am ranit...suflet
