Poezii

Precum diavolul în noapte, Semăna tutun pe-ogoare, Așa Tolstoi pândea noaptea Spre un loc de izolare. 5 Gălbejit la ochi și față Și cu-n suflet mort jumate Căuta prin stele moarte Lumina

Am prins o mână deasupra umărului meu drept O era atât de caldă și de benevolă în atingere Încât nici nu-i simțeam greutatea sau necăjirea… Eram alinat încălzit fericit și iubit ca

O pâine-am vrut să am și eu, Așa… când va veni necazul greu Să o mănânc în plânsuri și-n suspine… Căci, vai! de voi nu mi-e rușine. Voi sunteți culmea lungă a vieții temporare, Dar,

O pâine-am vrut să am și eu, Așa… când va veni necazul greu Să o mănânc în plânsuri și-n suspine… Căci, vai! de voi nu mi-e rușine. Voi sunteți culmea lungă a vieții temporare, Dar

Din cer, de sus, se pogorî ca-un fulger Un fluid bleu, adăugat de-un muget. Și-ajunse-n locul unde lumea voastră gri Se mulțumește doar cu dreptul de a fi. Este pământul vostru, rece,

Nămeții cad pe fața mea I. Nămetii cad pe fața mea Și-mi dau credințe false, Aș vrea să urc pe-un fulg de nea S-am storurile trase. II. Mă-nvârt în cerc, privesc