- Iubirea, Lacrima și Versul -

În boarea dimineții ca o taină a bucuriei, un Glas - dulce ca mierea din prisosul bunătății, mi-a șoptit gingașele trei vorbe prinse ca în nota simfoniei: ”Iubirea, Lacrima și Versul!” Le-am strâns în brațe ca pe trei diamante, să le port, oriunde, cu mine, dar le învolburară vântul prin flori de lumină și răslețe le împrăștiară între cer și pământ - prin întreg Universul ! Le-am gustat pe aceste trei cuvinte, înșiruire de silabe sfinte ca pe o dulce licoare. Încercând să le ascund în rana din inima-mi plăpândă, făr-a fi gustate și de omenirea din țărmurile iubirii însorite. Ci doar noroadele din beznă să vadă Lumina și să audă Chemarea ca pe o măreață înștiințare... Dar, aceste vorbe sfinte mi-au fost răpite și purtate în miruri de graiuri dulci de îngeri ce le-a aprins în Sfeșnicul Luminii înveșnicite în Viața Viitoare.... drept o solie « UNIME » ce va să salveze noroadele păgâne, triburi barbare, luminând tot întunericul din goluri așternute peste multe alte popoare. Vocea Divină , Duhul Sfânt, Îngerii, și ei, cu coroane împletite în scântei, freamătând neliniștiți ca marea, le-au așezat pe coarde de viori, preamărindu-le în imnuri cu iubire și candoare ca pe o Lumină venită de Sus de la Domnul Iisus. O Lumină așa de tare ce trece prin suflet - ca o iubire eternă, - ca o dulce Chemare.