Zădărnicia Căutării

Un suflet care a eșuat în căutarea lui după fericire este plin de pesimism și dezamăgire. Demonstrând zădărnicia căutării, el neagă pur și simplu cuvântul « dumnezeire » și-și direcționează căutările, în goana după vânt, în domeniul existenței vremelnice cheltuindu-se inutil în: lux, muzică, bogăție, băutură și veselie, în satisfacție, încântare, plăceri de tot felul, realizări mărețe într-o viață plină de nepăsare. Cu paradoxurile inexplicabile ajunge neapărat la convingerea că totul este lipsit de sens și semnificație. Sceptic, cu dovada inutilității căutărilor umane spre Calea Luminii, află entuziast și arată lumii că după moarte sufletul \"dispare\"... și nimic nu mai urmează ci, doar o permanentă neființare. Că nu vor mai fi, pentru cei de aici, dacă s-au dus, de nimic conștienți în intervalul scurs după clipa morții și nu va mai fi \"Ceasul Învierii din Testamentul Înfierii\". Excluzându-l pe Dumnezeu spre apusul vieții, umbrit de regrete pentru anii irosiți în lumea senzuală, trăind la nivelul \"de sub soare\" iată-l, ajuns la capătul drumului \"cu mâna goală\". Că, stabilit de la începuturi «FERICIREA » are adevăratul ei sens și valoare în însuși Împlinire și \" Veșnica Iubire\" față de Dumnezeu Cel ce direcționează căutările noastre spre tot ceea ce ne leagă de Divinul Său! Păcăliți, să nu vă lăsați ! Lumea de azi este plină de super-înfumurați cu iz de superioritate, care cad mereu în aceleași păcate, repetă mereu aceleași căutări iluzorii, gustând mereu « zădărnicia căutării ».