Înaintemergătorul Ioan

- Ce ați ieșit să vedeți?... Au doară, om elegant din casele regilor în haine scumpe îmbrăcat trăind în desfătări și desfrânări? Ce ați ieșit să vedeți în pustie? Au doară, o clătinată de vânt... trestie de pe malurile Iordanului o umilă slugă a Domnului ? Au doară, un sălbatic, nepieptănat cu o piele de cămilă îmbrăcat și cu o curea peste brâu încins la vremea propovăduirii trimis? Cel Prea Înalt, m-a îndemnat pe coline să strig: « Am ajuns la sfârșitul veacurilor pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor ! » La Sfântul Ioan, veneau cei ce dormeau pe paturi împodobite cu nestemate, cu fildeș învăluite. Până și cei cu coroana pe cap că și Irod a venit atunci când Sf. Ioan l-a mustrat : “Nu se cade, o, Iroade să trăiești cu cumnata ta Cerul te va blestema. In numele lui Dumnezeu nu-ți este îngăduit să ai ca soție pe femeia fratelui tău !\". Veneau pe prundurile Iordanului dormeau noaptea, pe nisip ca să asculte de dimineața până-n asfințit pe un înger al Domnului ! Pe acest Prooroc, om mai presus de om pe acest înger în trup, Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul. Turtureaua pustiei care a binevestit Lumina Dimineții Primăvara Harului, Făclia Luminii Darului pe Soarele Dreptății. Ioan, Focul cel dumnezeiesc Înger pământesc și om ceresc care stă la granița dintre cer și pământ - Unind Vechiul cu Noul Testament - calea venirii lui Mesia, pregătind. A Celui Mult Așteptat de Botezătorul Ioan, botezat. în Apele Iordanului, scăldat. Când la Marele Praznic Împărătesc Cerurile se deschid, și blând \"Duhul\" în chip de porumb pogorându-se asupra-I, zicând : \"Acesta este « Fiul Meu » mult prea iubit întru Care am binevoit!\".