IARNA

In odihna împăcărilor târzii Găsii visul unei nopți de iarnă Incropit sub geană. Mă strecor cu el Sub mantia tăcerii cenușii Ca nimeni să nu înțeleagă Că-l ascund în colbul vremilor străbune Să n-audă cântul învolburatei strune. Cântul ei Ecouri ce străbat pe întrerupte E vaiet de năvalnic Cules din șesuri și din ramuri Cules din munți cu fețe abrupte. Cântul ei Ecou de strună în strai alb Sosit din ramul vremii Picură în calendar \"Incă un an\" Și-n trandafirul meu Petalele \"durerii\"